Dor de Grecia

      Atunci când te întâlnești cu Grecia e ca și cum ai întâlni marea iubire. 
Grecia ți se strecoară în suflet, se cuibărește acolo și, orice ai face, nu mai reușești să o uiți. Te întorci la ea de fiecare dată, aștepți cu înfrigurare întâlnirea estivală și îți dorești să nu mai pleci. Când despărțirea se produce, sufletul îți este devastat, golit de alte sentimente și nostalgia te cuprinde încă din prima clipă în care ai părăsit pământul ei dogorit de soarele arzător și mustind de istorie milenară.

      În Grecia nu poţi face o simplă vizită, de Grecia trebuie să te îndrăgosteşti ca să o simţi aşa cum este. Grecia e molipsitoare şi te face să dorești să te întorci la ea în fiecare vară.

     Soarele Greciei îți năvălește direct în suflet, deschizând năvalnic ușile și ferestrele inimii pentru a pătrunde albastrul infinit al mării, mireasma ierburilor aromate, crângurile de chiparoși, lămâi, portocali, precum și „harababura, eroziunea, caracterul anarhic al peisajului”.

     Grecia, plasată la răscrucea de drumuri geografice și spirituale ale lumii, este și va rămâne până la sfârșitul timpurilor un ținut sacru, care trebuie savurat ca pe o surpriză pe care Antichitatea l-a făcut umanității.

     Grecia te ademenește precum cântecul sirenelor care îl ademeneau pe Ulisse sau pe argonauți.

 Χρόνια πολλά, Ελλάδα!