Astăzi vă invit la o plimbare prin cel mai vechi parc din Odessa - City Garden și apoi la o vizită la Catedrala Schimbarea la Față a Mântuitorului.
Grădina orașului
Nu
poți vizita Odessa fără a face o plimbare prin cel mai vechi parc din Odessa,
City Garden.
Grădina
Publică a fost construită la scurt timp după fondarea oașului, în anul 1803, de
frații José și Fèlix de Ribas și a fost inițial o proprietate privată. Felix de Ribas era proprietarul majorității
acestei părți a orașului, dar nu avea resurse suficiente pentru a susține
cheltuielile și astfel a donat teritoriul grădinii orașului la 10 noiembrie
1806. Felix de Ribas a comandat răsaduri de la Sophia Park din Uman, care au
fost aduse cu greu de la o distanță de 250 de km. În acea perioadă, transportul
pe această distanță putea dura chiar și două-trei zile. Cu toate acestea, până la
sfârșitul primului deceniu a fost plantată grădina. Deoarece a fost foarte costisitor pentru Felix Deribas să-și întrețină
grădina, el a donat-o orașului. În acea perioadă, grădina arăta ca un mic parc
forestier, adică era un parc peisagistic în stil englezesc.
La
sfârșitul anilor 20 ai secolului XIX, cartierele centrului actual al Odessei s-au
dezvoltat foarte mult. În același timp, a fost realizată reconstrucția orașului,
dar și a grădinii de stat, cum se numea ea la acea vreme. În acea perioadă, în
Grădina orașului au fost plantate multe exemplare de acacia, care în decursul istoriei orașului au
dobândit statutul de unul dintre simbolurile nerostite ale Odesei. Ultima
reconstrucție a grădinii a fost finalizată în 2007. City Garden a fost
redeschisă pentru vizitatori în 9 mai 2007.
City Garden
– Gorsad, așa cum o numesc locuitorii orașului este un mic parc verde din
mijlocul orașului, unde se adună turiști dar localnici pentru relaxare sau
pentru ședințe foto, fiind foarte populară în rândul locuitorilor din Odessa
încă de la înființare.
În
parc se găsesc un havuz și mai mute monumente, printre care sculptura unui leu
și a unei leoaice cu pui, un scaun evocând cartea Douăsprezece scaune, două monumente dedicate muzicianului Leonid
Utiusov și un monument dedicat aviatorului Serghei Utocikin.
Serghei
Isaevici Utochkin (1876-1916) - unul dintre primii piloți ruși, fotbaliști,
motociclisti, mașini și motociclete de la începutul secolului XX. Utochkin s-a
angajat în cincisprezece sporturi! Rezultatele deosebite de la ciclism (14 victorii)
au fost combinate cu succese la box, scrimă, alergare, înot și fotbal (a fost
primul jucător rus al Odessa Clubului britanic de atletism).
 |
| Statuia lui Serghei
Isaevici Utochkin |
A
fost un șofer excelent și, odată a alunecat cu mașina pe scările Potemkin, de
pe bulevard spre port. Unul dintre primii, a adus patinajul la Odessa. El a
fost primul care a avut bicicleta în Odessa. Unii au spus că a trecut de
suporturile de pe podul Gorbatiy pe bicicleta lui.
Dar
principalul hobby pentru Serghei Isaevici a fost balonul, mai târziu - aviația.
A reușit primul său zbor în balon în 1 octombrie 1907. În decembrie a acelui an
trece peste piramidele egiptene. 31 martie 1910 Utochkin a reușit să zboare
prima dată într-un avion și a devenit al doilea aviator din Rusia (primul a
fost Mikhail Yefimov). Primul său zbor, a transportat un biplan Farman deținut
de bancherul S. Ksidias. În total, Serghei Utochkin a efectuat aproximativ 150
de zboruri. În mod repetat, avioanele sale au fost distruse; cel mai greu
accident a avut loc în iulie 1911 în timpul unui zbor de la Sankt Petersburg la
Moscova.
 |
| Statuia lui Serghei
Isaevici Utochkin |
Scriitorul
Kuprin, un prieten al lui Utochkin, a scris despre întâlnirea lor: „L-am
cunoscut la Odessa, pe Bolshy Fontan, în vara anului 1904 și de atunci nu a
fost niciodată în stare să-și imagineze Utochkin fără Odessa și Odessa fără
Utochkin.”
Monumentul
lui Sergei Utochkin înființat la 2 septembrie 2001 în Grădina orașului, lângă
fostul cinematograf „Utoch-kino”. AVTokarev era un sculptor, iar un arhitect
VLGlazyrin. Acolo poți vedea un sportiv, care se gândește la ceva, lansând un
avion de hârtie pe cer.
Monumentul
lui Sergei Utochkin se găsește chiar lângă cinematograful „Kino-Utochkino” de
pe prestigioasa și frumoasa stradă Deribasovskaya.
Grădina
include fântână arteziană muzicală, un foișor și multe sculpturi din bronz.
Acest loc este întotdeauna inclus în orice tur al orașului. În plus, în jurul parcului
sunt multe restaurante și cafenele unde te poți odihni după o plimbare pe
strada pietonală sau după vizionarea spectacolelor stradale.
În
Grădina Publică, într-o casă de lungă construită pentru Joseph de Ribas, se
află astăzi unul dintre cele mai cunoscute
restaurante - City Garden, gata întotdeauna să vă
uimească cu diversele sale preparate culinare, muzică bună și servicii de calitate.
Pe terasa în aer liber, sau în clubul de karaoke al restaurantului, puteți
petrece moment plăcute, ascultând muzică live sau cântând melodiile preferate.
 |
| Intrarea în restaurantul City Garden |
 |
| Adăugați o legendă |
Al doisprezecelea scaun - monument ridicat drept omagiu lui Ilf
și Petrov și celei mai vestite opere a lor - "12 scaune", este un obiect preferat al turiștilor
de limbă rusă, care stau la rând pentru a face o fotografie. Este un monument
foarte popular încă din perioada sovietică, datorită romanului Douăsprezece scaune, un clasic roman
satiric al autorilor sovietici din Odesa Ilf și Petrov, lansat în 1928. Eroii
din acea poveste vânaa scaune, încercând să-l găsească pe cel în care era
ascunsă comoara de diamante. Douăsprezece
scaune este nu doar o satiră foarte reușită la adresa societății anilor
douăzeci ai secolului trecut, dar și o cronică a moravurilor și cutumelor,
precum și a percepției pe care oamenii de rând o aveau în acea perioadă asupra
situației politice a țării. Personajul principal, Ostap Bender este un tânăr
oportunist, fermecător, de origine turcă, pentru care nu există nicio regulă ce
merită respectată în vederea atingeri scopului său suprem, îmbogățirea.
 |
| Al doisprezecelea scaun |
Pe
acest scaun sunt gravate diverse vorbe umoristice ale lui Ostap Bender, care au
intrat în viața de zi cu zi a oamenilor care au trăit în Uniunea Sovietică.
O
altă statuie din parc este cea a lui Leonid Utesov, vocea și sufletul Odessei, a fost un cântăreț, actor, animator și
dirijor al unei orchestre de jazz. A fost un adevărat personaj al Odessei,
cu un inepuizabil simț al umorului, ce a devenit o legendă în timpul vieții,
cunoscut și astăzi printre locuitorii orașului.
 |
| Statuia lui Leonid Utesov |
În
timpul verii, Gorsad este plină de culori strălucitoare, de copaci, iarbă și,
desigur, tot felul de flori și foarte multă lume.
Există mai multe
restaurante frumoase cu specific local și internațional, precum și terase, unde
se poate bea diferite mărci de bere locală.
După ce străbați una
dintre aleile din Grădina Publică ajungi în furnicarul de pe pietonala
Deribasivska, te strecori prin puhoiul de lume ce se scurge de-a lungul ei și
ajungi în micuțul Parc al Catedralei, unde cei mai în vârstă se adună la o
partidă de șah, copii se joacă în spațiile destinate lor și unii turiști
cumpără suveniruri din piața de suveniruri aflată în fața catedralei.
În parc
admiri monumentul prințului Vorontsov și apoi te îndrepți spre catedrală pentru
câteva clipe de reculegere la Icoana Făcătoare de Minuni a Sf. Fecioare Maria
din interiorul Catedralei Ortodoxe Schimbarea la Față a Mântuitorului.
Piața Catedralei
este centrul religios al orașului. În piața respectivă se află principala biserica
ortodoxă din Odessa, care are aceeași vârstă cu a orașului. Catedrala are o
istorie bogată, precum și un interesant decor interior.
În
Piața Catedralei se află și monumentul prințului Vorontsov, un mareșal de renume,
cunoscut pentru succesul său în războaiele napoleoniene, dar și pentru
participarea sa la războiul caucazian din perioada 1844 - 1853. El a contribuit
la construcția orașului Odessa și a dezvoltat regiunea din punct de vedere
economic.
Statuia
prințului Vorontsov, a fost dezvelită în Piața Sobor din Odessa, în anul1863,
pe 8 noiembrie, de ziua Sfântului Mihail. Autorul
sculpturii a fost Friedrich Brugger, piedestalul a fost realizat sub comanda
comerciantului de breaslă din Sevastopol, PA Telyatnikov, iar arhitectul care a
proiectat ansamblul scuptural a fost Francesco Carlo Boffo.
Statuia
prințului Vorontsov, loc preferat de întâlnire al odesanilor, este al doilea
monument din Odessa după Statuia Ducelui de Richelieu. Statuia montată pe
piedestalul tetraedric, de un verde închis lustruit și lucios, cu diorite de Crimeei,
are înălțimea figurii de bronz de 3,2 metri. Înălțimea totală a statuii pe
soclu este puțin peste 8 metri. Părțile laterale sunt decorate cu trei basoreliefuri
din bronz care comemorează scene din istoria prințului, iar pe partea din față
a piedestalului a fost fixată o inscripție cu o dedicație „pentru Mihail
Semyonovici Vorontsov de la conaționalii recunoscători din 1863”.
Statuia
a fost construită prin donații publice, Împăratul Alexandru al II-lea donând
3000 de ruble de argint, alături de mulți
cetățeni care au contribuit încă din primele zile ale deschiderii colectării.
Donațiile au venit atât din ruși, cât și de la cetățeni străini.
În fața monumentului se află Catedrala Schimbării la Față din Odessa
cu mormintele de marmură ale prințului Vorontsov și ale soției sale. După ce
sovieticii au demolat catedrala în 1936, rămășițele lui Vorontsov au fost
îngropate în secret într-un cimitir local. Catedrala a fost reconstruită la
începutul anilor 2000, iar rămășițele pământești ale lui Vorontsov și ale
soției sale au fost transferate în biserică, în cadrul unei ceremonii solemne în
anul 2005.
Catedrala Schimbării la
Față
Catedrala
originală, de construcție neoclasică, a fost ridicată în anul 1827, dar
demolată de sovietici în anul 1936. Abia în anul 1999 clădirea a fost
reconstruită conform acelorași planuri.
Proiectul
de reconstrucție a durat mai puțin de patru ani, iar când a fost resfințită, rămășițele
unor personalități au fost mutate înapoi
în catedrală. Cei mai cunoscuți au fost guvernatorul Noii Rusii, prințul
Mikhail Semyonovich Vorontsov și soția lui Elizabeth Ksavelevna, alături de Arhiepiscopiii Iochenție, Dimitri și
Nicanor ale căror morminte se află acum
în interiorul catedralei.
Catedrala
Schimbare la Față, din centrul orașului
Odessa este una dintre cele mai frumoase clădiri arhitecturale din zonă, a
cărei construcție a fost terminată pe 25 mai 1808. Cupolele sale au devenit
repere în navigație pentru marinari. În jurul catedralei a fost creat un
bulevard unde oamenii se strîngeau la slujbe de sărbători dar și la alte
sărbători naționale. În anul 1870, în fața catedralei a fost construit un havuz
cu ocazia inagurării primei conducte de apă construită în Odessa. În anii ’30
catedrala a fost demolată, dar datorită donațiilor locuitorilor orașului ea s-a
restaurat.
Catedrala
Schimbarea la Față din Odessa datează
înca din anul 1794, fiindu-i inchinată Sf. Apostol Nicolae. Construită pe locul
unei vechi biserici de lemn, Catedrala din Odessa a fost ridicată cu scopul de
a putea găzdui un număr mai mare de credincioși. În anul 1825, construcția a
fost terminată, moment în care i-a fost adăugat turnul clopotniței.
Construcția
impozantei Catedrale se întinde pe trei etaje și este opera stilului artiștilor
italieni. Vitraliile viu colorate atrag atenția tuturor turiștilor care ajung
aici sau a creștinilor care îi trec pragul.
Catedrala
Schimbarea la Față deține câteva
obiecte de mare însemnătate în rândul credincioșilor ortodocși, printre care
amintim Icoana Făcătoare de Minuni a Sf. Fecioare Maria și Icoana Sf. Apostol Nicolae.
În
august 1794 a avut loc confirmarea solemnă a orașului Odessa. În timpul acestei
ceremonii, a fost sfințit locul pe care urma să se construiască biserica, în
piața Sobornaya. În anul 1795 a fost pusă prima caramidă. Această biserica a
devenit precursoarea viitoarei catedrale.
Conform
documentelor de arhivă și surselor literare, construirea bisericii de piatră a
Catedralei din Odessa a început la 14 noiembrie 1795 de către arhitetul V.
Vonrezantu la inițiativa Mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni.
Sfințirea
bisericii a avut loc mult mai târziu, abia în 25 mai 1809. Altarul principal al
bisericii a fost sfințit în onoarea Schimbării la Față a Mântuitorului. Cel din
stânga a fost consacrat Sfântului Nicolae, cel din dreapta Sfântului Spiridon.
După aceea, biserica și-a primit numele final de Biserica Schimbarea la Față a Mântuitorului.
În
1936 Catedrala a fost distrusă din temelii de către oficialii sovietici,
totuși, prin credința și dorința de a avea o Catedrală, odesiții au
reconstruit-o, iar în 2008 Catedrala Preobrejenskaya a împlinint 200 de ani de
la fondare.
În
anul 1825 a fost aprobat planul pentru o clopotniță, realizat de către Giovanni
Frapolli. Clopotnița ocupă un loc în partea de vest a bisericii, iar
construcția acesteia a fost finalizată în anul 1837. Ținând cont de faptul că în
anul 1837 Odessa a devenit un centru al diocezei, Biserica Schimbarea la Față a devenit catedrală. A apărut astfel
nevoia de extindere a monumentului religios.
Greșelile
în plan arhitectural care au fost făcute ca urmare a extinderilor succesive au
fost corectate în timpul ultimei modificări, între anii 1900 și 1903. Pentru
aceste lucrări s-au cheltuit 220.000 de ruble din fondurile orașului.
Schimbările includeau nu numai modificări ale fațadelor, dar și o refacere a
interioarelor. În această perioadă au fost construite cele două domuri laterale
și un portic la fațada estică. De asemenea, clopotnița a fost decorată.
Catedrala
Preobrajenskaya („Schimbarea la
Față“) din Piața Catedralei, ocupă un loc special în rândul bisericilor din
Odessa, fiind cea mai mare biserică ortodoxă din oraș. După restaurarea
completă din 2001 a clopotniței, în 2002 - a Catedralei Subterane, iar în 2003
- a Catedralei Superioare, Catedrala Preobrejenskaya, prin arhitectura sa,
reflectă nivelul de dezvoltare urbanistic al Odessei și al întregii regiuni
odessite. La începutul secolului al XIX-lea catedrala era un lăcaș de cult mic,
devenind în timp una dintre cele mai mari catedrale din Imperiul Rus la
începutul secolului al XX-lea.
Părăsim
catedrala, copleșiți de grandoarea acestei biserici și ne pregătim pentru o
nouă plimbare pe bulevardele Odessei pentru a admira arhitectura clădirilor
maiestuoase, simbol al eleganței aristocrației ruse, despre care voi vorbi
într-un articol viitor.
