marți, 26 iunie 2018

Paleokastritsa, cel mai frumos loc din Corfu


Corfu, insula miracolelor și a pădurilor, în care Ulise a făcut ultima oprire în drumul de întoarcere în Ithaca natală, este o destinație turistică cosmopolită, sofisticată, care combină în mod fericit relaxarea cu distracția.


Simbolul insulei este stațiunea Paleokastritsa, cel mai pitoresc loc care teașteaptă cu șase plaje idilice mărginite de stânci înalte. 

Legenda spune că insula Corfu ar fi fost insula mitică a fenicienilor, iar golful din Paleiokastritsa ar fi locul unde celebul erou Ulise a naufragiat și a întâlnit-o pe Nausica, fiica regelui fenicienilor. Trei grote principale înconjoară un promontoriu împădurit, formând numeroase plaje, unele dintre ele izolate.
 
Ascunsă între dealuri și golfuri, cea mai populară stațiune a insulei are un aspect specific grecesc, cu case în culori pastel cocoțate pe dealuri învăluite de măslini și chiparoși. Întreaga stațiune dispune de restaurante, taverne, cluburi sau locuri în care să-ți petreci timpul liber, iar în zona portului se organizează și excursii cu barca.

        

Paleokastritsa este regiunea din insula Corfu recunoscută pentru frumusețea ei ireală. Este situată pe ţărmul vestic al insulei, în partea sa central-nordică. Farmecul staţiunii constă în alăturarea muntelui şi a mării: pe de o parte este muntele, calcaros, albicios, cu stâncării şi prăpăstii, iar de partea cealaltă apele cristaline de culoare smarald-turcoaz ale Mării Ionice în care penisulele ce pătrund adânc în mare separă şase golfuri colorate în nuanţe diferite.


 Peisajele mirifice, cu masive stâncoase și culmi înverzite acoperite de chiparoși, palmieri, plante citrice sau măslini, flori multicolore, în antiteză cu golfuri cu apă cristalină, fac din Paleokastritsa un loc de neuitat, în care îți dorești să revii. 



Se spune despre Paleokastritsa că are unele dintre cele mai frumoase peisaje marine din lume, apele Mării Ionice au culoarea turcoazului și în multe locuri poţi vedea pietrele de pe fundul mării, la câţiva metri adâncime.


Din marea de un albastru intens se ridică dealuri stâncoase, verzi şi împădurite, la poalele cărora se întind plajele cu nisip sau cu pitriș şi golfuleţele de unde pleacă ambarcaţiuni turistice spre grote ascunse.


Lângă malul marii se află o stâncă denumită Kolovri, care conform tradiţiei, reprezintă corabia împietrită a lui Ulise, iar conform altei legende, este vasul unui corsar algerian care ar fi mers să jefuiască mănăstirea Paleokastritsa, dar pe care rugile igumenului intrare manastire l-au împietrit.


Marea transparentă în care s-a născut cu adevărat albastrul, cum scria Durrell, dealurile şi povârnişurile, pline de cactuşi înfloriţi sau de arbori de kumquat (o specie de portocal care creşte, zice-se, numai aici şi în Sicilia) şi leandri sunt paradisul pe Pământ. Plajele, situate în golfuri micuţe şi liniştite, tavernele simple și nepretenţioase, pisicile atotstăpânitoare, chiar și în curțile mănăstirilor, reprezintă niște simboluri ale Paleokastritsei.

Situată în zona de nord-vest a insulei, Paleokastritsa se află la o distanță de aproximativ 20 km de capitala insulei, Kerkyra.
Se spune că în trecut acest loc i-a plăcut lui Sir Frederick Adam, unul din Înalții Comisari Britanici ce a fost în funcție în perioada 1824 – 1831, care a pus să se construiască drumul de aici până în orașul Corfu pentru a  putea ajunge ușor aici.




Paleokastritsa este practic o şosea ce şerpuieşte pe versanţii stâncoşi oferind privelişti spectaculoase spre golfurile şi întinderea albastră.  

Specific Paleokastritsei sunt stâncile, pantele abrupte acoperite de o vegetație luxuriantă, numeroasele golfulețe cu apă de culoare verde smarald.
Paleokastritsa este cea mai vizitată stațiune de pe Insula de Smarald, datorită peisajelor exotice, dar și a obiceiurilor păstrate de-a lungul timpului..


Cărările stâncilor pe care este cocoțată stațiunea, flancate de palmieri, pini, măslini și lămâi te conduc în jos către golfulețele cu ape cristaline și la plajele ascunse de plante luxuriante. Aici apele Mării Ionice au nuanțe diverse în fiecare moment al zilei, iar acest lucru se datorează și curenților mult mai puternici decât în oricare alt loc de pe insulă.


Stațiunea se află situată la o altitudine de 15 m față de nivelul mării, aici locuind permanent aproximativ 180 de persoane. 



Municipalitatea Paleokastritsa are o suprafaţă de aproape 50.000 km² şi o populaţie de circa 4.400 locuitori (recensământ 2001). În afară de Paleokastritsa, centru administrativ, în compoziţia municipalităţii mai intră o serie de sate şi cătune: Lakones (la nord, cca. 500 locuitori), Liapades (la sud-est, cca. 960 locuitori), Doukades, Skripero, Makrades (Vistonas), Gardelades, Krini.
Din punct de vedere etimologic, denumirea de Palaiokastritsa rezultă din îmbinarea cuvintelor “palaio” = vechi și ”kastro” = castel, deci înseamnă “așezarea vechiului castel” făcând referire la Angelokastro (Castelul Îngerilor) din imediata apropiere, care, de la înălțime, domină stațiunea.


Cum se ajunge?




Paleokastritsa este situată la 25-30 Km vest de capitala insulei, Corfu Town, precum şi de aeroportul insulei (situat la marginea capitalei). Drumul asfaltat, care porneşte din Corfu Town, se termină în partea vestică a staţiunii, după ce o străbate de la est la vest, în curbe şi serpentine, pe marginea falezei. Cursele locale pleacă şi sosesc cam din oră în oră în perioada sezonului turistic, în staţiune fiind mai multe staţii. Capătul liniei este lângă Golful Agios Spyridon, unde este şi o parcare foarte mare. Turiştii care stau în staţiunile de pe litoralul nordic al insulei pot ajunge aici pe un drum care străbate partea muntoasă a insulei şi trece prin Bella Vista şi Lakones înainte de a junge în Paleokastritsa, iar din staţiunile sudice ale insulei pe un drum prin Liapades.

Ca de obicei, cazarea am rezervat-o pe Booking.com, într-o vilă situată pe o coastă, într-o grădină luxuriantă, cu o priveliște impresionantă asupra Mării Egee. Este vorba despre Casa Katoussa, despre care am scris aici: Katoussa, casa cu nume de fată


De la vilă, pentru a ajunge în stațiune trebuia să folosim mașina, sau dacă vreți să faceți mișcare puteți parcurge pe jos cei 2,5 km până la plajă.



Paleokastritsa nu arată ca o stațiune în adevăratul sens al cuvântului, dar te impresionează prin peisajele sale spectaculoase, prin plajele mici și izolate, prin culoarea de smarald a apei, cât și prin obiectivele sale turistice. 

Ce poți face în Paleokastritsa?
Plajă, plimbări, vizite la principalele atracții turistice, petrecerea timpului la tavernele locale renumite, dar și excursii în diferite locații ale insulei, care se află la distanțe relativ mici față de Paleokastritsa.

Plajele din Paleokastritsa


Paleokastritsa  are trei plaje cu Blue Flag și un peisaj deosebit. Prima este cea de la baza hotelului Akrotiri, iar celelalte două sunt în capătul stațiunii la baza muntelui pe care este construită Mănăstirea Agia Panagia. Cea mai mare dintre ele are nisip fin, iar celelate sunt cu nisip și pietricele. Paleokatritsa este paradisul pasionaților de scufundări, apele cristaline ale celor șase golfulețe lăsându-i să descopere fascinanta lume a subacvaticului. 


În Paleokastritsa majoritatea plajelor sunt cu pietre, sau cu pietre și cu nisip. Apa este destul de rece aici mereu, mai rece decât în alte părți din insulă, dar extrem de curată și de limpede și are o culoare de smarald, pe alocuri turcoaz, sau albastru profund.

Plaja Agios Spyridon este cea mai mare din Paleokastritsa, cu nisip fin și apa cea mai caldă din stațiune. 



Este un golf mărginit de cele două mari peninsule cu contur rotunjit din Paleokastritsa. Adăposteşte cea mai mare şi mai importantă plajă din staţiune, singura numai cu nisip. Este şi cea mai uşor accesibilă, fiind fără faleză. 


Este situată înspre capătul vestic al staţiunii, lângă parcarea mare, capăt de linie Green Bus. 




Pe această plajă/golf se poate face plajă în condiţii foarte bune, se pot închiria hidrobiciclete şi alte ambarcaţiuni mici, se poate face tratament cu peştii sanitari din apă, sau se poate vizita grota în care s-ar fi iubit Ulise şi Nausicaa.

La Grotta Beach este cea mai spectaculoasă plajă a stațiunii și la care poți ajunge după ce cobori câteva scări abrupte sculptate în rocă dură. 


Plaja este din prundiș, iar intrarea în apă nu este atât de lină, nerecomandată copiilor sau celor care nu știu să înoate. Apele aici sunt ceva mai reci, dar sunt atât de clare încât vei zări micile pietricele chiar și la câțiva metri adâncime. 


Este un fel de golf fără plajă situat în partea estică a staţiunii, mărginit doar de peretele prăpăstios. De numele său este legată minunata terasă "La Grotta", ascunsă privirilor de pe faleză, adăpostită în nişte intrânduri în stâncă. Sunt trepte, margini de stânci înalte de pe care unii temerari sar în apă.

Portul Alipa – lângă Agios Spyridon, plaja Alipa este o plajă micuță, cu nisip și pietriș, cu foarte multe bărcuțe, multe taxiuri.






Aici trag toate ambarcațiunile, dar și celebrul yellow submarin, cu care trebuie neapărat să pornești într-o plimbare în largul mării. Yellow submarinul este împărțit în două zone: jumătate este submarin iar cealaltă un vaporaș cochet. Dacă cobori pe puntea inferioară, vei putea admira spectacolul subacvatic incredibil, zecile de specii de pești, plante sau corali, dar și o mulțime de formațiuni calcaroase.

Paradise Beach – această plajă aparține de fapt de satul Liapades, însă se ajunge ușor din Paleokastritsa, cu taxiul barcă.



Croaziera spre Paradise Beach este spectaculoasă, deoarece se vizitează peșterile istorice de la Nausika și vestita “Peștera ochiului Albastru”.

Agios Petros și Ampelaki – mai izolate, aproape de Agios Spiridon. Nu sunt amenajate și sunt perfecte pentru scuba diving. 


Agios Petros (Sfântul Petru) este o mică plajă/golf în capătul vestic al staţiunii, mărginind partea nordică a dealului/peninsulei pe care este situată Mănăstirea Paleokastritsa.


 Se ajunge foarte uşor la plajă, doar traversând parcarea. Plaja este cu pietre, ceva nisip şi şezlonguri de închiriat. 


De aici se pot închiria hidrobiciclete sau ambarcaţiuni mici, chiar şi chestii de genul banane şi colaci remorcate de şalupe. Farmecul golfului este dat însă de apele uluitor de transparente, cu stânci, excepţionale pentru scufundări.


Ampelaki este un mic golf învecinat, aproape lipit de Agios Petros.


 Se ajunge la plajă pe o cărare prin spatele parcării şi a ceea ce pare a fi un centru de reabilitare a măgarilor (patrupezi). 


Aici se poate asculta muzica pietrelor rostogolitoare (Rolling Stones), se pot închiria ambarcaţiuni mici sau face scufundări (există un centru de scufundări).


Plaja Platakia – izolată, cu o apă foarte frumoasă, situată în inima mare formată de golfurile Paleokastritsei. Aici puteți vedea și un garaj pentru bărci! Și câteva plaje private, pe lângă cea mare, publică.






Agia Triada (în greceşte, Sfânta Treime) - trebuie să coborâți mai multe scări să ajungeți aici.




Este situată în partea centrală a staţiunii, fiind şi una din principalele plaje cu nisip (de fapt, nisip cu pietriş), deservind hotelul Akrotiri. Golful este mărginit spre est şi sud de o peninsulă ascuţită, în capătul nordic al acesteia fiind hotelul Akrotiri.



Sfat: Pe plajele din Paleoksatritsa este foarte indicat să aveţi papuci de plajă, chiar sandale strânse pe picior cu care să puteţi intra în mare. Este o singură plajă numai cu nisip (Agios Spyridon), una cu nisip şi pietriş (Agia Triada), celelalte numai cu pietre. Pe plaje se pot închiria şezlonguri.


Atracții și obiective turistice în Paleokastritsa

Golful Agios Spyridon  


Conform Legendelor Olimpului, Corfu ar fi mitica insulă a feacilor, iar Paleokastritsa, mai precis Golful Agios Spyridon, locul unde s-ar fi petrecut unul din episoadele Odiseii homeriene. Acest golf are cea mai importantă plajă din Paleokastritsa, situată spre capătul vestic al staţiunii. 
După terminarea Războiului Troian, odiseea întoarcerii spre casă a lui Ulise s-a desfăşurat pe parcursul a 10 ani plini de peripeţiii. După vreo 7 ani de aventuri, Ulise se afla pe pluta primită de la Calipso, dar aceasta (pluta) este zdrobită de Poseidon (zeul mării). Ulise, ajutat de o zână a mării, reuşeşte să ajungă înot la ţărmul Insulei Feacilor (Corfu), tocmai când pe acolo trecea Nausicaa, preafrumoasa fiică a lui Alcinous, regele feacilor. Ea îl îngrijeşte pe Ulise şi se îndrăgosteşte de el. Apoi Nausicaa îl duce la palat, iar tatăl ei, impresionat, chiar îi oferă lui Ulise mâna fiicei sale. Ulise se pare că refuză, dar primeşte în dar o corabie şi alte cadouri cu care ajunge acasă la el, în Itaca. În partea vestică a Golfului Agios Spyridon, sub dealul cu Măănăstirea Paleokastritsa, este o grotă parţial inundată şi accesibilă numai dinspre mare. Este grota unde s-ar fi iubit Ulise şi frumoasa Nausicaa, important reper turistic pentru toate bărcile şi şalupele care străbat aceste ape. Vis-a-vis de grotă, în versantul estic al golfului, sunt 3 mari adâncituri dreptunghiulare, reprezentând probabil urmele tridentului lui Poseidon. 
Una din principalele atracții turistice o constituie plimbările cu barca la grotele din jur, plimbarea cu Yellow Submarinul sau cu bărcile cu fundul de sticlă din care poți admira spectacolul mării.




Yellow Submarine este un vas special construit pentru croaziere subacvative. Are aproximativ 15 m lungime şi 4 m lăţime şi poate transporta până la 50 pasageri. Vasul prezintă o punte inferioasă submersă cu hublouri mari de sticlă. Prin ele se poate observa fauna marină din zona stâncilor. În prima parte a excursiei toţi pasagerii stau pe punte şi se bucură de peisajul extraordinar. Submarinul se plimbă printre stânci cu forme ciudate, pe lângă peşteri cu reflexii. După ce-am admirat la suprafaţă priveliştile de vis, turiștii sunt invitaţi să coboare în partea de jos a submarinului. 


Prin hublourile mari poți să explorezi lumea submarină. Ruta submarinului cuprinde cele 6 golfuri din jurul staţiunii. Durata croazierei este de circa 50 minute. Plimbările cu submarinul se fac din oră în oră. Preţul excursiei variază între 7,5 - 10 euro de persoană, uneori având inclus în preţ şi vizitarea acvariului. O alternativă la Submarinul Galben este vaporaşul Nautilus, cu fundul transparent și  care poate fi "luat" tot din portul Alipa.

Plimbarea cu barca durează 40 de minute, dar peisajele îți taie respirația. De-a lungul coastei barca alunecă alene pe  lângă stâncile  care țâșnesc din mare, ca  adevărate fortărețe naturale.


Prima oprire este la  grota Naussica (Nafssica) unde vedem coralul roz. Apa este limpede încât încât poți vedea fundul mării.





Flora și fauna sunt la aproximativ 12 metri adâncime. Înaintea invaziei  turismului agresiv de masa, grota părea o peșteră de suprafață datorită stalactitelor care atârnau din tavan. De-a lungul timpului, amatorii de suveniruri au luat la pachet câte o bucățică din ceea c ear fi trebuit să admirîm și astăzi. Deși mutilate, formele ciudate ale calcarelor îți încântă privirea .



Drumul continuă pe lângă muntele care parcă se prăbușește în mare, trecând pe lângă stânca sub forma de cămilă din mijlocul mării sau pe lângă muntele cu cele mai cele mai bizare forme: cap de leu sau cap de bărbat cu pălarie.



Cea de-a doua grotă, „Ochiul albastru” este fascinantă. Aici lumina soarelui, apa mării și briza se unesc și dau senzația că baza grotei este un imens ochi albastru care clipește. 







Pești mici, steluțe de mare multicolore și scoici cu cochilii sidefate populează cea mai vizitată si admirată grota corfiotă.



Ultima destinație a minicroazierei este grota Agios Nikolaos în care lumina soarelui nu pătrunde niciodată, iar apa este foarte rece chiar și pe timp de caniculă.





În funcție de preferințe, se poate face o plimbare cu o barcă individuală,  la prețul de 100 de euro și care are inclusă și o escală pe spectaculoasa plajă  Paradise Beach, adăpostită de un perete abrupt de calcar și care îți încântă privirea prin dramatismul stâncilor ce se prăbușesc în mare.

Plimbarea cu “Yellow Submarine”, un vaporaș cu o cabină de sticlă scufundată  2,5 m sub apă, durează aproape o oră în apele celor 6 golfulețe din zonă. 




Plecările se fac din oră în oră, iar prețul este 10 euro pentru adulți și 5 euro pentru copii.
Paleokastritsa, cu ale sale ape cristaline şi stânci calcaroase, este paradisul scufundătorilor. 
Zona de maxim interes pentru scufundări este în largul golfurilor Ampelaki şi Agios Petros, acolo unde se găseşte şi stânca Skeloudi, locuri vizate şi de vasele cu hublouri submerse tip Submarinul Galben sau Nautilus.  

Corabia pietrificată a lui Ulise  


În largul mării, înspre Lipades, se vede în apa mării o stâncă cu contur ciudat şi care, cu puţină imaginaţie, poate aminti de profilul unei corăbii. Aceasta, conform legendelor, ar fi corabia lui Ulise pietrificată de către Poseidon, zeul mării. "Corabia" se vede foarte bine de pe falezele staţiunii, de la Bella Vista şi de pe vasele turistice (exemplu, Submarinul Galben).
 

Acvariul din Paleokastritsa se găseşte în capătul vestic al staţiunii, lângă marea parcare situată vis-a-vis de plaja golfului Agios Spyridon. 




Peste drum de acvariu sunt câteva magazine cu suveniruri şi o bisericuţă ce are alături o clopotniţă în stil corfiot. 



În bazinele din acvariu puteţi vedea numeroase specii de peşti şi alte vieţuitoare din Marea Mediterană şi din alte colţuri ale lumii. Preţul de intrare la acvariu este 6 euro, dar sunt şi variante în care acesta vine la pachet cu croaziere pe mare.


Mănăstirea Paleokastritsa, cocoțată pe o colină luxuriantă se iveşte pe vârful înverzit al unei stănci de poe dealurile abrupte şi stâncoase, acoperite de măslini vechi şi chiparoşi, ce se scufundă brusc în marea de un albastru ireal.



Este o mănăstire superbă, inundată de flori și cu priveliști incredibil de frumoase asupra mării. Totodată, drumul din golful Agios Spiridon până acolo, de 600 de metri, este foarte foarte frumos și mărginit de leandri albi. 


Ea dateaza din secolele XVIII – XIX și este un bun exemplu de arhitectură specifică mănăstirilor grecești. 
Mănăstirea Bizantină Paleokastritsa închinată Fecioarei Maria datează din anul 1228, adăpostind  icoane care datează din perioada bizantină, cărţi, ruine şi un muzeu ecleziastic.


Mănăstirea a fost construită în secolul XIII (anul 1228) conform inscripţiei gravată pe poarta mănăstirii, pe locul unde a fost găsită o icoană a Fecioarei Maria, pe dealul Agios Spyridon (Sf. Spiridon) acoperit cu măslini şi chiparoşi şi care veghează asupra golfurilor care dau splendoare peisajului din jur. Mănăstirea este situată în extremitatea sud-vestică a staţiunii.  


La ea se poate ajunge cu mijloace auto (înainte de mănăstire este o mică parcare) urcându-se dealul pe un drum cu sens unic alternativ, sau pe jos, admirând peisajul printre tufișurile de landru divers colorat care mărginesc drumul. Intrarea în mănăstire este gratuită. 


La baza peninsulei, parțial inundată de apa golfului Agios Spyridon, este grota în care s-ar fi iubit frumoasa Nausica cu Ulise, eroul homerian, la întoarcerea acestuia spre casă după Războiul Troian. Grota este accesibilă numai înot sau cu ambarcațiuni.

În biserică şi în muzeu (intrarea este gratuită) se gasesc icoane rare (din care una făcătoare de minuni) din perioada bizantină şi post-bizantină.







În muzeu mai sunt expuse cărţi, modele de nave, veşminte monahale şi bisericeşti, o scoică uriaşa (Tridacna) şi scheletul "Monstrului mării". 




În incinta mănăstirii mai este o "Fântână a dorinţelor" şi un magazin în care se pot vedea un zdrobitor şi o presă pentru obţinerea uleiului de măsline şi în care se pot cumpăra diverse suveniruri purtând marca mănăstirii (ulei de măsline, lichior şi dulceaţă de kumquat, vinuri etc.). În exteriorul mănăstirii, în faţa ei, este un superb parc şi chiar lângă mănăstire, un interesant tun cu stema Romanovilor (ruşii au fost prezenţi în Corfu pentru un timp scurt in anul 1799) instalat pe o platformă deasupra abruptului care deschide o impresionantă panoramă.



Prima piatră de temelie a fost pusă în anul 1225, dar actuala structură datează din secolul al XVI lea. Curtea interioară, decorată cu flori bougainvillea, găzuiește un mic Muzeu de Artă bisericească, care păstrează o presă veche de măsline și o imensă scoică. Mănăstirea este construită pe două niveluri.




La nivelul inferior se află o grădină cu arcade din piatră asemănătoare unui tunel, câteva bănci și un magazin cu măsline, ulei de măsline, săpun din ulei de măsline, vinuri, lichior și gem din kumquat, produse în incinta mănăstirii. 



 La nivelul superior unde se ajunge urcând câteva scări din piatră se află o mică curte interioară cu o ”fântână a dorințelor”, clopotnița, biserica, o grădină plină de flori multicolore și arome, cu pisici lenevind peste tot, un muzeu, chilii și anexe. 



Potrivit legendelor locale, persoana care aruncă o monedă în fântână se va reîntoarce mai târziu în insulă, iar dacă aceasta își pune o dorință, ea se va împlini.

Într-o descriere a mănăstirii, regăsită în pliantul „Sfântul Spiridon, biserici şi mănăstiri din Corfu“, apărut la Editura Pigasos, Grecia, egumenul Efthimios sublinia că „locul nostru este unul turistic, iar în timpul verii nu poți să arunci nici un ac de câtă lume este”, dar „nici să-i alungi pe pelerini nu este corect”. 

„Poarta încadrată de piloni din piatră de formă cubică, având deasupra un mozaic cu Născătoarea de Dumnezeu șezând pe tron, are gravat anul 1228. Întregul complex monahal însă − chiliile călugărilor și frumoasa grădină cu flori și alei din piatră veche − a fost ridicat abia în secolul al XVII-lea.
Într-o carte despre istoria mănăstirii, scrisă de Spirou Karidi, se vorbește despre jefuirea cu sălbăticie a Bisericii Sfintei Fecioare de către pirați genovezi, în anul 1403, în timpul asediului castelului „Angelokastro”, din vecinătate, o fortăreaţă de apărare a regiunii. În anul 1469, locașul sfânt a fost renovat, însă în 1537 a fost din nou prădat, de data aceasta de turci, fiind refăcut în 1572. Deși a trecut prin perioade grele, biserica a rezistat, păstrându-și înfățișarea simplă, de bazilică cu abside și acoperiș din lemn, dar cu elemente decorative unice, precum reliefuri din marmură la porți și la iluminatoare. Clopotnița, de tip eptanisiac (specific regiunii de la Marea Ionică), are trei clopote așezate în două arcuri.
Interiorul bisericii se remarcă printr-un decor bogat, cu picturi și icoane vechi, într-o îmbinare a stilurilor bizantin cretan, post­bizantin și renascentist. 








Se distinge catapeteasma renascentistă din piatră − cele două iconostase din marmură lucrată cu mare migală − în dreapta renumita icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu „Paleokastritsa”, iar în stânga, icoana Sfântului Ierarh Nicolae − precum și așa-numita „boltă cerească”, plafonul pictat al bisericii. Întreg complexul iconografic al tavanului datează din 1922. 
Complexul monahal este alcătuit din trei aripi, ce delimitează incinta. În mijloc se găsesc biserica și o curte interioară pavată cu piatră. 


Un coridor duce către parter, unde odinioară erau adăpostite proviziile și presa de ulei a mănăstirii, astăzi exponat. Chiliile călugărilor se aflau în aripa de vest a complexului și la etajul superior din partea de nord. 




Două dintre ele găzduiesc, acum, muzeul cu obiecte religioase rare, unde regăsim şi o icoană a Maicii Domnului „Skopiotissa” (icoana Prea­sfintei din muntele Skopos), pictată pe piele de bivol, în 1494. Alături este magazinul de suvenire, cu icoane ale Maicii Domnului, cruciulițe, tămâie și multe alte obiecte religioase. 
Numeroase personalități au vizitat, de-a lungul timpului, mănăstirea. De exemplu, aflăm că, în 1862, a fost găzduit aici, pentru o lună, pictorul și gravorul britanic Edward Lear, care a schițat în planurile sale mănăstirea și cetatea Angelokastro din vecinătate. În 1879, tot aici a fost exilat arhimandritul Eusebiu Matthopoulos (1849–1929), pe vremea când mănăstirea avea zece călugări, care lucrau din greu pentru a-și câștiga existen­ța. La începutul anilor 1800, mănăstirea a atras interesul comisarilor britanici ai insulei, care, în 1823, deschideau un drum de legătură cu orașul Corfu (Corfu Town). Începând cu 1829, timp de un deceniu, în clădirea mănăstirii a funcționat și un spital militar.
La mănăstire s-au desfășurat, în ultimii ani, lucrări de amenajare și de întreținere, atât în interiorul complexului de clădiri al sfântului locaș, cât și în împrejurimile acestuia. A fost construit drumul ce leagă mănăstirea de şoseaua principală, drum pe care s-au plantat arbori și s-a creat o grădină de flori, spre delectarea vizitatorilor. Nu a fost uitată nici micuța Biserică „Sfântul Spiridon” de lângă plaja cu același nume, de la poalele mănăstirii, ce a fost renovată, fiind pictate trapeza și altarul.” (Ziarul Lumina)





În exteriorul mănăstirii, în partea de vest, există un parc încărcat cu flori, palmieri și o fântână arteziană, urmat de taverna Skeloudi și ferma mănăstirii în care pot fi observate mai multe gâște care devin gălăgioase la apariția turiștilor. 


Mănăstire  Agias Paraskevis



Nu departe de Mânăstirea Paleokastritsa se află o altă zidire mânăstirească, la intrarea în Lakones, chiar într-o latură a şoselei principale, uşor de  reperat după steagul alb cu vultur bicefal al Patriarhiei Greciei, arborat la poartă. 









Aici, am fost primiţi de maica din mănăstire, venită din România, cu cafea, apă și multă bucurie. 





 

Interesant mi-a părut şi că via mânăstirii e 100% românească, pentru că, în dorul ţării, călugării au plantat soiuri româneşti din zona Sarica-Niculiţel, aflate, astăzi, pe rod.
 
Angelokastro



Paleokastritsa este străjuită de Castelul Îngerilor, Angelokastro – o veche fortăreață construită de bizantini, în vârful unei stânci înalte de pe țărm, la o altitudine de 305 m față de nivelul mării, undeva prin secolul al VII lea, cu scopul de a păzi intrarea în oraș și care nu a fost cucerită niciodată. 



Este cea mai estica fortareață pe care a avut-o Imperiul Bizantin. Construit la începutul secolului al XII-lea, castelul avea inițial rolul de a proteja întreaga populație de atacurile inamicilor. În interiorul clădirii se pot vedea încă două bazine uriașe pentru apă, precum și două biserici – Taxiarches și Agia Kyriaki.  





Angelokastro, situat foarte aproape de satul Lakones, este unul dintre cele mai importante castele bizantine din Grecia.  

Deoarece locația castelului este într-o poziție strategică importantă, Angelokastro a jucat un rol important în soarta insulei de-a lungul secolelor. În vremuri de pace a fost, de asemenea, un centru de comerț și dezvoltare. În timpul săpăturilor din 1997, două morminte creștine antice au fost descoperite la marginea cetății, demonstrând că zona a fost locuită din perioada bizantină timpurie (5lea-7a sec.)
 
Accesul către Angelokastro se face pe o șosea asfaltată până la baza stâncii pe care a fost construit castelul, unde se găsește o parcare, și apoi pe jos, mergând pe niște trepte din piatră.


Castelul Îngerilor  a fost construit între anii 1214-1267, fiind asezat pe un vârf abrupt de stâncă, unită cu uscatul printr-o fâșie îngustă de pământ. Accesul în castel se face cu ajutorul unei scări de piatră, ce șerpuiește pe stâncă, printer  livezi de măslini plantate de călugării bizantini.
Angelokastro are, o istorie bogată și este atât de minunat încât chiar dacă nu te pasionează istoria o să te farmece cu siguranță.


Castelul Îngerilor a fost așezat într-un loc cu bună vizibilitate, având cea mai bună priveliște din Kerkyra și este greu accesibil. 
Dacă doriți să faceți o drumeție, trebuie să știți că până la castel sunt 7 kilometri din Paleokastritsa și tot atât înapoi. Pe drum treceți și prin satul Lakones, așa că se pot vedea ambele cele mai frumoase panorame din insulă.


Mașina se lasă în parcarea unei terase de la baza stâncii, după care se urcă pe scări până la castel (10 – 15 minute depinde de antrenamentul fiecărei persoane în parte). Accesul se face pe niște scări de piatră, ce urcă pe stâncă și trec printr-o livadă de măslini plantată de călugării ortodocși.


De la Castelul Îngerilor este o vedere spectaculoasă asupra Palaiokastritsei. Totodată, se vede și orașul Corfu, Marea Ionică, Marea Adriatică și munții din zona continenatală a Greciei.



În trecut ocupanții castelului comunicau cu cei din cetățile venețiene din orașul Corfu prin fum, avertizându-se atunci când venea pericolul de pe mare.
După toate probabilitățile, castelul și-a luat denumirea de la Komnenoi Angeloi, despotul Epirului.




În anul 1386, castelul a intrat sub stăpânirea Serenissimei Republici,Veneția. Venețienii, atotputernicii stăpâni ai mărilor, au folosit Angelokastro pentru a monitoriza traficul naval din sudul Adriaticii și din Marea Ionică. Din anul 1387 până în secolul al XVI-lea, Castelul Îngerilor a fost capitala oficială a insulei Corfu și reședința Administratorului General del Levante, guvernatorul Insulelor Ionice și comandorul flotei venețiene, care a staționat în Corfu. Guvernatorul castelului, Castelanul, era numit de către consiliul insulei Corfu, fiind ales dintre bărbații nobili de pe insulă.

Cea mai veche atestare a castelului: un document din 1272 – Castrum Sancti Angeli. În documentele venețiene din secolul al XVII-lea, așezarea este denumită Castelul sau Castello Sant’ Angelo.

Angelokastro a format un triunghi defensiv cu castelele Gardiki și castelul Kassiopi. Castelele asigurau apărarea insulei Corfu dinstre sud, nord vest și nord est. Aprovizionarea castelului se făcea cu ajutorul măgarilor care urcau pe poteci abrupte.

 Această fortificație formează un Acropole (gr. “orașul de pe margine”) ce a servit drept punct de apărare pentru întreaga coastă de sud a Adriaticii.


Poarta principală a castelului e orientată spre nord și este protejată de un turn circular. Au existat trei rezervoare subterane care furnizau apă ocupanților castelului. Zidurile castelului au avut creneluri, însă s-au păstrat din ele doar o parte în de nord-estul construcției. Acropola castelului se află în punctul cel mai înalt, iar în partea sa sudică poate fi admirată Biserica Arhanghelului Mihail (Taxiarhis Mihail), care, probabil, a fost construită pe locul unei biserici cu trei abside din perioada creștinismului timpuriu.





În partea de est a castelului se află o mică capelă săpată în stâncă dedicată Sfintei Kyriaki (Agia Kyriaki) care a servit drept schit. În interiorul capelei se găsesc picturi care datează din secolul al XVIII-lea și două lespezi din perioada de început a creștinismului. În partea de vest a castelului este un cimitir cu șapte morminte săpate în stâncă în forma de corp uman ca în cazul unui sarcofag. Originea mormintelor atropomorfice nu a fost stabilită încă.




Castelul Îngerilor nu a fost niciodată cucerit, deși au existat multe încercări. A jucat un rol decisiv în apărarea insulei de frecventele incursiuni ale piraților și în timpul celor trei încercări de preluare a insulei de către otomani: în anii 1537, 1571 și 1716.
Prima încercare de preluare a insulei a fost cea a lui Suleyman Magnificul, în anul 1537.
În anul 1537, 25 000 de soldați otomani au debarcat în Corfu sub comanda Amiralului Barbarossa. Aceștia au debarcat în Gouvia de astăzi și au mărșăluit spre orașul Corfu, distrugând totul în cale.
Fortul vechi (cetatea veche din oraș) și Castelul Îngerilor au fost singurele fortificații care nu au căzut în mâna invadatorilor și locurile unde s-au retras locuitorii. În locurile fără apărare, oamenii au fost uciși sau luați prizonieri.


La Vechea Fortăreață din Corfu, populația considerată slabă – așa numiții inutili, de către venețieni – a fost lăsată în afara zidurilor cetății, pradă invadatorilor. Este vorba despre femei, bătrâni și copii, care au fost în mare parte uciși sau luați sclavi. Respingerea de către venețieni a acestui segment al popluației – inutilii care nu au fost lăsați să intre în cetate – a trezit mânia corfioților. În total, 20 000 de corfioți au fost uciși sau au fost luați în robie în timpul acestui atac.
La Angelokatro 3000 de săteni s-au adăpostit și au respins de 4 ori otomanii. Vitejia lor a fost menționată în repetate rânduri
Satele scurte și potolite, agățate pe coasta masivului muntos, te imbie la pauze dese, pentru câte un popas pentru o cafea greceasca autentică, sorbită pe îndelete la mesele plasate pe marginea șoselei.

Angelokastro a jucat un rol central în timpul Marelui Asediu din anul 1571, când atacul turcesc de pe flancul de nord-vest al insulei Corfu a fost respins de către apăratorii castelului.



Lakones


Lakones este un sat pitoresc de munte, construit la mare înăltime de grecii veniți din sudul Peloponezului. Aici, vă puteți plimba  pe străduțe înguste, pe unde abia se strecoară câte-o mașină, iar de sus puteți admira o superbă panoramă asupra întregii stațiuni. Alte sate foarte frumoase ce merita vizitate sunt Liapades, Doukades si Skripero.
Lakones este un sat tipic corfiot situat pe Muntele Araki care domină Paleokastritsa, exact în dreptul staţiunii. 









Este un sat de munte, cu străzi înguste, case pe pante și livezi de măslini din secolul al XVIII-lea. Lakones se afla la o distanță de 4 km de Paleokastritsa și 26 km de Kerkira. Satul a fost format de refugiații din Mani și și-a luat numele de la Lakonia, locul de provenienta a soldatilor din garnizoana bizantina Angelokastro.


Este străbătut de un drum important care uneşte staţiunea Paleokastritsa de partea nordică a insulei. Se zice că Lakones ar fi cel mai vechi sat din insula Corfu, datând din perioada bizantină şi ar fi şi singurul sat vizibil de pe mare (din motive de securitate, satele din insulă au fost întemeiate în locuri ascunse vederii de pe mare). Drumul urcă în serpentine pe marginea muntelui, oferind imagini panoramice spectaculoase. 





Lakones este un sat tradiţional, liniştit, cu unele case datând din secolele XVIII şi XIX. În partea centrală a satului este o mică piaţetă din care se desprind câteva uliţe extrem de înguste, unele în trepte.

La un kilometru după sat urmează Bella Vista, cu a sa impresionantă panoramică, prezentată anterior. 



Sus, la restaurantul la BellaVista te poți bucura de priveliștea de 360 grade asupra întregii regiuni Paleokastritsa și asupra unei mari părți din vestul  insulei Corfu, până departe.
Lakones este străbătut de o singură stradă care, deşi nu se intersectează cu nimic, are câte un semafor la fiecare capăt al satului care reglementează circulaţia auto în regim de sens unic. Prin sat, drumul este extrem de îngust, el fiind proiectat iniţial doar pentru a circula pe el un măgar încărcat cu două samare. Ce depăşeşte această lăţime, deja începe să fie o problemă. Totuşi este un drum important, de tranzit şi pe el circulă chiar şi autocare.  
Despre Lakones am scris aici: Lakones, satul cu panorame fabuloase 

Bella Vista este un promontoriu situat pe versantul muntelui care domină Paleokastrisa. 





Una din cele mai impresionante panorame  este oferită de acest punct de belvedere. Se ajunge uşor aici pornind din intersecţia din capătul estic al staţiunii Paleokastritsa pe drumul care urcă pe coasta muntelui (locuri de belvedere) şi trece prin Lakones.




Panorama de vis de la Bella Vista acoperă versantul muntelui plin de păduri de măslini şi chiparoşi, iar în partea de jos staţiunea Paleokstrisa cu ale sale şase golfuri cu ape în diferite nuanţe. Pe marginea promontoriului sunt mai multe taverne de unde pot fi savurate în linişte cafeaua şi peisajul. 

Cea mai cunoscută dintre ele turiştilor români este Golden Fox (obiectiv cuprins în Turul Insulei) care oferă meniu în limba română şi dispune de o piscină cu acces liber.




Golfurile aproape pustii din Lakones, un sătuc de-a dreptul ireal, la care se ajunge pe jos, urcând 4 kilometri pe munte, sau cu barca, pe mare, din Paleokastritsa reprezintă o altă atracție a zonei. Pe drum, întâlnești livezi nesfârşite de măslini şi cactuşi cu fructe coapte, comestibile, din cele care se vând în pieţe.

Seara grecească 



Bucătăria locală din Corfu este puternic legată de istoria pământului. O cină în Corfu poate însemna preparate din vită sau pește, puternic aromate, însoțite de vinuri locale. Cele mai cunoscute mâncăruri ale insulei sunt: sofrito (vițel prăjit), bourtheto (tocană piperată de pește), Bianco (tocană de pește cu usturoi), pastitsatha (paste cu carne de vitaă) și pastitsio venetsianiko (un amestec bogat din cărnuri, brânzeturi și un sos bechamel, stratificat cu paste). Un paradis al iubitorilor de pește și carne rosie, Paleokastritsa are taverne și restaurante care pot satisface orice gust. 



Dintre acestea amintesc: Taverna Spiros, Bella vista, Golden Fox, Nausika, Taverna Boulis, Taverna Nausika, Restaurantul Nereids. 





La restaurantul Nereids, unde am participat la o seară grecească, l-am întâlnit și pe actorul Andrei Aradics, care mi-a povestit despre vacanțele sale petrecute în Paleokastritsa, alături de familie, în ultimii ani.


Distanța dintre Paleokastritsa și alte stațiuni din Corfu

București – Corfu: aproximativ 970  km
Kerkyra (Corfu Town – capitala insulei) – Paleokastritsa: aproximativ 20 km (aprox. ½ de oră)
Paleokastritsa – Agios Gordios: aproximativ 25 km (aprox. ½ de oră)
Paleokastritsa – Sidari: aproximativ 23 km (35 minute)
Paleokastritsa – Ipsos: aproximativ 17 km (aprox. ½ de oră)
Paleokastritsa – Lefkimi: aproximativ 60 km (aprox.1 h și ½)
Paleokastritsa – Kavos: aproximativ 63 km (aprox.1 h și ½)
Paleokastritsa – Moraitika: aproximativ 40 km (aprox. 50 minute)




 Paleokastritsa cu marea transparentă în care s-a născut cu adevărat albastrul, după cum scria Durrell în cartea sa, cu dealurile şi povârnişurile pline de chiparoși, de cactuşi înfloriţi, de livezi de măslini bătrâni, de arbori de kumquat (o specie de portocal care creşte numai aici şi în Sicilia) şi leandri reprezintă paradisul pe Pământ.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Corfu Town, orașul castelelor

Scăldată de apele foarte sărate ale Mării Ionice, cu peste 250 de zile însorite pe an, insula Corfu se remarcă prin vegeta...