duminică, 11 mai 2014

“Persistenṭa Memoriei”, cea mai faimoasã picturã a lui Dali



„Într-o zi, vom recunoaşte oficial că, ceea ce denumim realitate, este o şi mai mare iluzie decât tărâmul viselor“, scria Salvador Dalí, pictorul suprarealist. 

Opera lui Salvador Dali este formatã din picturi în ulei, desene, acuarele, grafică, sculpturi, bijuterii etc. Dali a fost un pictor într-adevar genial, care a ştiut sã se reinventeze şi sã revoluṭioneze arta contemporanã lui.
În privinţa viziunii sale artistice, Dali singur defineşte metoda paranoia-critică pe care o practica: ˝ Eu nu sunt altceva decât un automat care înregistrează, fără a judeca şi cât mai exact posibil imaginile şi manifestările concrete şi iraţionale descrise de Freud˝. Adeseori  începea să lucreze imediat ce se trezea şi cât timp amintirile haotice din vise îi persistau în memorie.

Pânzele lui, care sfidează logica, care aduc lumea viselor și a fantasmelor în atenția privitorului, au produs o puternică impresie și, fie că au fost acceptate, fie că au fost respinse, impactul lor a fost și este de netăgăduit. Ceasornicele care se preling, simbolul oului primordial, peisajele halucinante, elefanți cu picioare de trestie, silueta spiritualizată a lui Don Quijote și multe alte imagini, toate au devenit deja imagini-simbol ale creației acestui pictor de incontestabilă originalitate, unic în întreaga istorie a picturii.


Cunoscut pentru bogãṭia lui de culori în pictura secolului XX, Salvador Dali  a devenit un artist al suprarealismului, pictându-şi revelaṭiile şi iluziile într-o manierã cu totul nouã, nemaiîntâlnitã pânã la el. Îndrãzneala lui şi comportamentul excentric i-au adus recunoaşterea mondialã, iar munca lui continuã sã îi inspire pe nenumãraṭii artişti care i-au urmat arta.
  Dali a conceput şi creat un  muzeu ca locaṭie a colecṭiei sale, dar şi ca monument reprezentativ pentru ideile şi personalitatea sa. Muzeul-Teatru Dali este o operã de artã suprarealistã în sine, unul dintre cele mai importante muzee din Spania, este un spectacol pentru cei interesaṭi de personalitatea lui Salvador Dali. Acest extravagant teatru transformat în muzeu suprarealist a fost proiectat de însuşi Dali, având cea mai bogatã colecṭie de lucrãri semnate de unul dintre cei mai controversaṭi şi originali artişti din toate timpurile. 


Operele gãzduite de acest muzeu au fost create anume pentru acest loc, formând un mare obiect suprarealist, fapt ce i-a asigurat un loc  în Guiness Book, pentru cea mai mare creaṭie suprarealistã.
Acest muzeu este dedicat în mare parte geniului artistic excentric al lui Salvador Dalí, care a petrecut mare parte din ultimii ani din viaṭã creând şi trãind în Figueres. Muzeul în sine reprezintã cea mai mare lucrare de artã a lui Dalí.
Dali spunea: “Doresc ca muzeul meu să fie un bloc comun, un labirint, un mare obiect suprarealist. Va fi un muzeu absolut teatral. Oamenii care vor veni să-l vadă vor avea senzaţia unui vis teatral˝.
Creaţiile expuse aici aparṭin tuturor  curentelor epocii moderne: Impresionism, Poantilism, Futurism, Cubism şi Neocubism, ancorându-se în Suprarealism. Inteligenţă prolifică, extrem de imaginativă, el a creat tablouri, obiecte şi montaje surprinzătoare care nu invită ci obligă la reflexie sau la descifrare chiar. Dar despre muzeu  voi vorbi într-un alt articol.

În fostul  dormitor al cuplului Gala-Salvador Dalí, din cadrul muzeului,  pe lângă patul în formă de scoică şi picioare zoomorfe,

 se remarcã o reproducere de mari dimensiuni a cunoscutului tablou ”Persistenţa Memoriei”, amplasată pe peretele de fundal.


„Persistenţa Memoriei“ lui Salvador Dalí  
 descrierea şi interpretarea picturii


El îşi denumea lucrările „vise-fotografii pictate“, şi una dintre cele mai frumoase picturi ale sale a fost inspirată de un vis. Imaginea ceasurilor care se topesc din „Persistenţa Memoriei“ ni-l prezintă pe Dalí jucându-se cu ideea de timp şi de cât de arbitrar este acest concept atunci când suntem suspendaţi într-o stare de vis.
 “Va trebui într-o zi să îmi întorc propriile ceasuri moi pentru ca acestea să îmi arate ora memoriei absolute, care este ora adevărată şi profetică.”, spunea Dali.
  Tabloul a fost expus pentru prima dată la Galeria Pierre Colle din Paris, în luna iunie a anului 1931. Aceste ceasuri vor apare şi în lucrările ulterioare ale artistului.
“Persistenţa memoriei” (“La persistencia de la memoria”) este cea mai faimoasă capodoperă a lui Salvador Dali, realizată în anul 1931, aparţinând suprarealismului, înfăţişând un ţărm marin sumbru presărat cu ceasuri parcă topite. Una dintre cele mai recunoscute picturi ale sale, aceasta este reprezentativă pentru perioada în care a fost realizată şi este una dintre cele mai  uşor identificabile lucrări artistice din lume. Despre cum pictorul a fost inspirat să redea această imagine a timpului şi a ceea ce reprezintă el, s-a vorbit aproape la fel de mult ca despre tabloul în sine

Pictura ce se găseşte la Muzeul de Artă Modernă din New York  

a introdus imaginea ceasului de buzunar “moale, care se topeşte”, într-un peisaj foarte sever, această imagine condensând teoria lui Dali de “moliciune” şi “duritate”. 
Deşi unii au presupus că ceasurile moi simbolizează relativitatea spaţiului şi a timpului, Dali a afirmat că aceste ceasuri nu sunt inspirate de Teoria Relativităţii, ci de percepţia suprarealistă a brânzei Camembert care se topeşte la soare:
“În ziua în care m-am hotărât să pictez ceasuri, le-am pictat moi. Într-o seară mă simţeam obosit şi mă durea capul. Voiam să mergem la cinema cu câţiva prieteni, însă în ultimul moment am hotărât să rămân acasă. Gala a ieşit, iar eu mă gândeam să mă bag în pat. După cină mâncasem camembert şi imediat ce au plecat musafirii eu am mai rămas la masă, gândindu-mă la problema filosofică a “moliciunii” acelui tip de brânză. M-am ridicat, m-am dus în atelier şi, ca de obicei, am aprins lumina pentru a mai arunca o privire la tabloul la care lucram. Ştiam că atmosfera pe care am reuşit să o redau în acel tablou trebuia să fie fundalul unei idei, dar nu ştiam care. Voiam să sting lumina, când, dintr-odată, “am văzut” soluţia. Am văzut două ceasuri moi,unul dintre ele atârnând de creanga măslinului. În ciuda faptului că mă durea capul îngrozitor, am început să pictez. Când s-a întors Gala, după două ore, tabloul, care va deveni unul dintre cele mai faimoase, era gata.” Totul a plecat de la influenţa mediului, de la o bucată de brânză “descompusă”, de la un obiect comestibil, care devine metafora aspectului psihologic al timpului.

Inspirat de relaţia dintre vis şi realitate , Dali numea “Persistenţa memoriei” “o fotografie dintr-un vis, pictată de mână”, la baza căreia au stat viziunile avute în timpul halucinaţiilor psihotice auto-induse. Dali a reuşit adesea să se plaseze chiar şi în centrul celor mai sinistre viziuni: capul distorsionat din această pictură reţine trăsăturile figurii artistului (se presupune că are forma unei pietre găsite de pictor pe plajă), iar stâncile aurii de pe fundal evocă peisajul de coastă din Catalonia natală. Un obiect inert ransformat într-un cap uman e un exemplu de asociere subconştientă pe care artistul a căutat să o exprime în opera să.
În stânga jos se află un ceas de buzunar din bronz, neafectat de căldura soarelui, ci atacat de un roi de furnici ce se îngrămădesc în mijloc, ca şi cum s-ar hrăni din suprafaţa lucioasă. Furnicile sunt o metaforă a decăderii, ca şi în filmul “Câinele andaluz”. Furnicile nu sunt singurul simbol al distrugerii. Cum Dali cunoştea teoriile relativităţii enunţate de Einstein, apare ipoteza că ceasurile topite simbolizează distorsiunea timpului sub forţa gravitaţiei, ca o metaforă pentru ameninţarea războiului din anii ’30. Copacul golaş din stânga aminteşte de arborele lui Goya din gravurile “Dezastrele războiului”, în care apare înfipt un cap.
Nuanţele de galben şi albastru ce domină peisajul capătă, sub pensula lui Dali, un aer sinistru, aproape bolnav. Provocând convenţiile, Dali plasează zona cea mai luminoasă a tabloului în depărtare, pe linia coastei, un truc pentru a îndepărta privirea de la obiectele deformate din prim-plan. Aceste tonuri dau impresia unei umbre puternice, care acaparează partea de jos a pânzei. Aici se află şi acea formă distorsionată asemănătoare unei fete omeneşti, de culoare palidă, cu nuanţe de albastru, ca o bucată de carne moartă, impresie întărită şi prin nuanţele de ocru care o înconjoară.
Una dintre cele mai reprezentative creaţii suprarealiste din toate timpurile, lucrarea de artă “Persistenţa memoriei”, care avea să devină pentru Salvador Dali una din cele mai importante lucrări ale sale, dacă nu chiar cea mai importantă, a creat intrigi şi controverse în lumea anilor 30’, 40’, şi chiar mult după aceea, şocând prin elementele sale excentrice şi forma lor neobişnuită, impresionând prin tehnică şi perspectivă şi fascinând iubitorii de artă de pretutindeni.
 


 
Surse:

http://istoriesicultura.ro/

http://www.picturicelebre.ro/

http://www.roportal.ro/





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ce poți face gratis în Odessa? Plimbare prin celebrul cartier Arcadia și prânz la restaurantul la fel de celebru „Dacha”

Arcadia este o parte istorică din Odessa, cunoscută ca o stațiune renumită. Cartierul este situat în partea de coastă a orașului și a f...