miercuri, 7 februarie 2018

Salonic - atracții turistice (II)

A doua zi am reluat periplul printe monumentele Salonicului, începând cu o vizită la Biserica Sf. Gheorghe – Rotunda.


Localnicii spun că biserica cilindrică a fost construită chiar de Galerius pentru a-şi arăta bogăţia, iar alţii cred că biserica a fost de fapt ridicată pentru a servi drept templu pentru Zeus.


 O rotundă este o clădire cu plan circular, acoperită deseori de un dom. În diverse orașe ale lumii se pot întâlni astfel de rotunde, una dintre cele mai frumoase fiind în Salonic. 






Este vorba despre cea care reprezintă biserica Sfântului Gheorghe, un monument măreț din sec IV. Se află în imediata apropiere a arcului lui Galerius, ambele construcții fiind ridicate din ordinul acestuia. Galerius a fost un împărat roman care a ordonat construirea acestor două edificii ca elemente ale palatului sau din Salonic. Arcul sau bolta lui Galerius simbolizează puterea împăratului și este plasată la intrarea în Rotundă, la 125 m de aceasta. 



Structura cilindrică a fost ridicată în anul 306, iar Galerius a dorit cel mai probabil să o transforme într-un mausoleu sau templu. Clădirea are un diametru de 24.5 m, are pereți groși de 6 m și un dom, având 30 m în punctul cel mai înalt.



Pereţii sunt ticsiţi de mozaicuri, fiind cea mai veche biserică creştină din Salonic şi unul dintre puţinele exemple de arhitectură circulară romană.



Concepută probabil drept Mormântul lui Galerius, Rotunda este o construcţie cilindrică masivă, acoperită de o cupolă aplatizată din cărămidă, prevăzută la partea superioară cu o deschizătură circulară, la fel ca Pantheonul din Roma.


Zidurile de rezistenţă ale structurii lasă vederii opt deschideri rectangulare, dintre care una serveşte ca intrare.
După moartea lui Galerius – îngropat la Gamzigrad/Felix Romuliana în 311, construcţia a rămas goală până în secolul al IV-lea, când a fost transformată în biserică creştină.


Biserica a fost atunci decorată cu mozaicuri de o înaltă valoare artistică, din care doar o mică parte s-au păstrat nealterate, în partea superioara a interiorului.
1200 de ani mai târziu, în 1590, clădirea şi-a schimbat destinaţia în moschee, structurii originale adăugându-i-se un minaret.


Din 1912, când oraşul a fost cucerit de greci, clădirea a redevenit biserică creştină, fără însă ca minaretul să fie demolat.
Afectată de cutremurul din 1978, structura a fost ulterior restaurată.



Rotunda este cea mai veche biserică creştină din Salonic şi unul dintre puţinele exemple de arhitectură circulară romană.
În prezent, construcţia este monument istoric şi figurează pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.


Situată la 125 m nord-est de Arcul lui Galerius, Rotunda a fost construită în anul 306, ca anexă la palatul imperial.
Bilet de intrare: 2 euro
Program de vizitare:  de marți până vineri de la 8-19, iar sâmbăta și duminica  8-15. Lunea este inchis!


De la Rotondă, am ajuns destul de rapid la Arcada Triumfală a lui Galerius (Kamara)  ce se află lângă Biserica Sf. Gheorghe.



Galerius a dorit să ridice o construcție măreață, ceea ce a și reușit de altfel, unind bolta care era poarta de intrare în clădire cu Rotunda. Ca orice împărat al vremurilor trecute, Galerius avea și rolul de mare preot, deci era îndreptățit să locuiască într-un templu. Arcul lui Galerius a fost construit între anii 298 - 299 și a fost dedicat victoriei împăratului Galerius împotriva perșilor. Structura era bazată pe 8 piloni (octopilon), formând o boltă triplă, arcul central având o înălțime de 12.5 m și o lățime de 9.7 m. Boltele secundare aveau o înălțime de 6.5 m și o lățime de 4.8 m. Doar câțiva dintre piloni au supraviețuit, dar bolta a fost consolidată și păstrată ca un monument de cultură greacă.




Metopele monumentului „îi prezintă pe daci ca factor principal în câştigarea victoriei, fapt recunoscut de toti cercetătorii.

Din structura originală a porţii monumentale, susţinută de opt piloni, care formau un triplu arc, s-au păstrat doar trei piloni şi o parte a construcţiei de cărămidă de deasupra.
Pe sub arcul principal trecea un drum, care lega Rotunda de clădirea palatului imperial, situat la 235 m sud-vest.


Pilonii principali sunt acoperiţi cu plăci din marmură albă, cu sculpturi şi decoraţiuni în relief, înfăţişând scene din războaiele purtate de Galerius.


Dacă Monumentul de la Adamclisi și Columna lui Traian sunt mărturii în piatră ale pierderii unor bătălii sau războaie de către geto-daci, pe Arcul lui Galeriu din Salonic se celebrează o victorie a acestei armate.
Arcul lui Galerius (Kamara) se găseşte astăzi la 1,5 km est-nord-est de centrul modern al oraşului, pe strada Dimitrios Gounari.

S-a făcut timpul pentru o cafea grecească în Piaţa lui Aristotel, loc în care arhitectura Art Nouveau își face simțită prezența, cu o notă de eleganță și disciplină, specifică epocii respective. 



Locul chiar are legătură cu Aristotel, filosoful grec fiind născut în apropiere. De aici începe faleza iar lateralele pieței sunt pline de restaurante, cofetării și cafenele, numai bune pentru interminabile discuții filosofice.

Inima oraşului este chiar Piaţa Aristotelus,  numită după celebrul filosof grec. Cu o arhitectură superbă şi deschidere la golful Termaikos, în Piaţa lui Aristotel se adună localnicii,  oamenii de afaceri sau turiştii pentru a se bucura de cea mai bună cafea grecească sau doar pentru a sta şi a admira împrejurimile. 




Piața marelui filosof este un loc numai bun pentru a simți și „gusta” din adevăratul spirit grecesc, adică de a savura o delioasă cafea grecească. 
A fost proiectată în anul 1917 după un incendiu devastator, de către un architect francez. În anii ’50- ’60 au fost ridicate de o parte și de alta a pieței cele două clădiri emblematice: Olympion și Electra, care astăzi funcționează ca hoteluri de lux. 






Piața se deschide către Golful Thermaikos, iar înspre nord se continuă cu o lungă zonă pietonală. De o parte și de alta a acestei zone pietonale sunt nenumărate magazine, restaurante sau hoteluri. 


Multe clădiri din jurul pieței centrale au fost renovate iar cele din partea de nord restaurate în anul 2000. Numeroase mitinguri și discursuri politice s-au organizat în Piața Aristotelous. În plus, piața este folosită pentru multe evenimente culturale, cum ar fi festivaluri și târgul anual de Crăciun sau carnavaluri.

Statuia lui Aristotel atrage turiştii nu pentru opera lui, ci pentru degetul lui mare de la piciorul stâng. Legenda spune că trebuie să ”masați” degetul mare al piciorului de la statuia celebrului filozof, pentru a împrumuta puțină înțelepciune. 


Culoarea auriu strălucitoare a acestei părți, în contrast cu restul, arată evidența: localnicii și turiștii deopotrivă sunt un pic superstițioși.

Piaţa Aristotelous este vegheată de sus de la înălţime de zidurile orașul vechi și a vechii cetăţi, pe care nu am reuşit să o văd, aşa cum nu am văzut nici muzeul de Arheologie şi pe cel de Cultură Bizantină.



Plimbarea a continuat cu vizita la Biserica Sfânta Sofia, cea mai renumită biserică bizantină din Tesalonic, situată în Piaţa Aghia Sofia, între bulevardele Tsimiski şi Ignatia.


Bazilica a fost ridicată în secolul al VIII-lea, după modelul Bisericii Sfânta Sofia din Constantinopol. 
În perioada bizantină, Agia Sofia a fost catedrala orașului Salonic. Biserica a fost construită pe locul băilor romane, în centrul orașului Salonic. 
În secolul al XV-lea, după cucerirea Tesalonicului de către otomani, biserica a fost transformată în moschee.




Planul de la sol este acela al unei basilici cu dom în forma unei cruci grecești. Împreună cu moscheile Gül și Kalenderhane din Istanbul și a bisericii Adormirii din Niceea, acum distrusă, reprezintă unul dintre principalele exemple de arhitectură de acest tip, specific perioadei de mijloc bizantine.



În epoca iconoclastă, absida bisericii a fost împodobită cu mozaicuri de aur cu o singură cruce mare, în mod similar cu Hagia Irene din Constantinopol și Biserica Adormirii din Niceea. Crucea a fost înlocuită cu imaginea Theotokos (purtătoarea de Dumnezeu sau Maria) în 787-797 după victoria iconodulilor. Mozaicul din dom reprezintă acum Înălțarea Domnului cu inscripția din Fapte 1:11 "bărbați Galileeni, de ce stați și vă uitați spre cer?". Cupola este înconjurată de figurile celor doisprezece apostoli, a Mariei și a doi îngeri.
În 1913, biserica a fost readusă la destinaţia iniţială şi a fost aproape complet restaurată în secolul al XX-lea.


 






În ciuda istoriei tumultuoase, câteva dintre mozaicurile originale s-au păstrat intacte. De curând, un număr impresionant de cărţi, manuscrise şi documente vechi au fost descoperite într-o încăpere a bisericii.


Tot aici se păstrează moaştele Sfântului Ierarh Vasile al Tesalonicului (1 februarie). În prezent, Biserica Sfânta Sofia se află pe lista monumentelor bizantine incluse în Patrimoniul UNESCO. 


Program de functionare: zilnic 08:30-14:00 ;17:30-20:00
Bilete: intrare liberă


Ultimul lăcaș de cult vizitat a fost  Biserica Sf. Mina, situată  în cartierul comercial aflat în partea de sud-vest a orașului vechi din Salonic.


 Biserica s-a construit pe locul unde a existat un templu impunător în secolul al VII-lea (distrus complet de incendii continue) și o mănăstire catolică menționată în secolul al XV-lea. De-a lungul existentei sale, Biserica Sf. Mina din Salonic a suferit cel puțin șase incendii (1687, 1770, 1818, 1839, 1890, 1917).

Până la începutul secolului al XIX-lea, biserica Sf. Mina a fost în forma literei T și este înconjurată pe trei laturi de pridvoare deschise și o impunătoare cupolă care a fost vizibilă de la mare. În anul 1806 biserica a fost restaurată complet.


 
Marele incendiu din anul 1890 a distrus complet biserica Sf. Mina ce a fost reconstruită un pic mai târziu cu planul complet diferit. 










De la vechiul templu antic s-au salvat două coloane și câteva bucăți vechi de decor de sculptură din marmură, care au fost incluse în noua clădire. Deasupra intrării de vest a bisericii se află o inscripție de marmură, indicând data construcției bisericii, după incendiul din anul 1839.



 Pe partea de vest a bisericii se află turnul clopotniță cu portic.
În timpul perioadei 1890-1912 a fost catedrala orașului Salonic și a sărbătorit oficial Ziua Recunoștinței pentru eliberarea orașului (26 octombrie 1912). Biserica comercianților din Salonic, biserica Sf. Mina nu a fost transformtă în moschee în timpul ocupației otomane.

Deși Salonicul nu duce lipsă de monumente și clădiri istorice, orașul te atrage pur și simplu prin piețele tradiționale, străduțele labirint, bulevardele cu numeroase magazine și restaurante și nu în ultimul rând, cu binecunoscuta faleză.





 
Orașul este, de asemenea, cunoscut sub numele de „mama lui Israel“ din cauza comunității evreiești, cândva plină de viață aici, care a existat din perioada romană și a crescut semnificativ după ce Imperiul Otoman a cucerit refugiații evrei care au fost expulzați din Spania, Portugalia, și teritoriile spaniole în Italia. Acești evrei sunt cunoscuți ca "Sephardim".

Două zile (atât cât am stat noi) nu îți ajung pentru vizitarea orașului, ai nevoie de minim o săptămână. Salonic este o destinaţie potrivită pentru iubitorii de istorie, dar și  pentru o vacanţă la mare în care să vizitezi zona, să descoperi bucătăria grecească şi să te bucuri spiritul tânăr al oraşului. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Spre Corfu cu mașina

În vacanțe călătoresc doar cu mașina, deoarece nu-mi plac avioanele și, în plus, mașina îmi conferă o libertate de mișcare și o oare...