Plimbare prin Goncelin

O plimbare pe stradutele inguste si pietruite ale oraselului Goncelin,situat la poalele masivului Chartreuse si cu o vedere impresionanta spre Alpi,este o adevarata incantare.

Zonele  rurale ale Frantei sunt zone  traditionale , tolerante, disciplinate, muncitoare, adeseori  lente. Inainte de ora 10 a.m.,pe strazi e pustiu,parca ai trece printr-o localiate parasita.Dimineata , doar cei care pleaca la boulot (expresie familiar folosita pentru munca,job) in localitatile din apropiere,mai ales in Grenoble, anima stradutele pietruite. Am facut o plimbare prin Goncelin inainte de ora 10 a.m. si in afara de pisicile lenese din ferestrele caselor si a celor care luau micul dejun in terase sau in fata ferestrelor,nu am intalnit pe nimeni.Mi s-a parut foarte straniu! Francezii ştiu să se bucure de viaţă. Cred că principalul lor atu  este faptul că ştiu sa profite de micile bucurii ale vieţii. Pentru străini, multe din obiceiurile lor ar părea extravagante sau desuete,  împotriva curentului, neadaptate ritmului frenetic impus de globalizare.

 Toate satele franceze  beneficiaza de tehnica moderna si utilitati si totusi ,viata la tara se desfasoara dupa alte reguli, mult mai calma, decat in orase. 

Sa te plimbi pe stradutele satului acesta este o adevarata placere: case de piatra, ulite inguste, pavate, majoritatea in panta, verdeata multa si  curti frumos amenajate. Cel mai placut este sa privesti florile colorate pe care le gasesti la tot pasul: in curtile oamenilor, la ferestre, la gard, pe poarta si chiar in mijlocul strazii. Nimeni nu le rupe, nimeni nu le distruge, si mai ales nimeni nu le fura. Si asta nu doar aici, ci in toate satele prin care am trecut, strazile erau pline ochi de jardniere cu flori. Daca privesti in curtile oamenilor, care nu sunt asa baricadate si inchise, observi gradini multicolore, aranjate de peisagisti, cu multe plante decorative, arbori, arbusti, flori colorate ,mobilier de gradina, piscine, dar si portiuni cultivate cu legume....o incantare! In zona sunt nelipsite si plantatiile de nuci,din care localnicii produc uleiul de nuca,presat la rece si cu un gust deosebit,dar si vinul de nuci, un aperitiv foarte apreciat in zona si care se serveste inainte de masa, pe terasa unde se aduna familia dupa o zi de munca pentru a-si impartasi evenimentele de peste zi.

Cel mai mult mi-a placut sa-mi beau cafeaua de dimineata, privind piscurile invaluite in ceata ale Alpilor.Era o priveliste magnifica, pe care nu o voi uita niciodata si care ma facea sa-mi imaginez cum ar fi sa ma trezesc pentru restul vietii cu aceasta imagine in fata ochilor si sa traiesc o viata idilica in Goncelin.Un alt moment frumos al zilei era partida de joaca cu iepurele Meije, pe pajistea din fata casei, printre tufele de capsuni, pe care le mancam atat eu cat si el(iepurele).

Dupa-amiaza,familia se reunea tot pe terasa,la un aperitiv,povestind tot ce s-a intamplat peste zi,in timp ce gazda pregatea cina, iar seara, tarziu, ziua se sfarsea cu baia din piscina.

Gonceline este o localitate cu case de piatra pitoresti, innecate in flori si plante ornamentale,cu  stradute neregulate, perfect asfaltate, cu multe pante ce duc spre zonele impadurite ale oraselului.Geamurile caselor sunt pline de flori, pisicile lenevesc prin piaţetele pavate, locuitorii par nişte boemi fără griji care,spre pranz ies la plimbare sau stau la taclale pe băncuţele din piaţete. 

Cele mai multe case au o vârstă respectabilă.Zidurile groase, obloanele de lemn ale ferestrelor, grinzile masive, croite dintr-un întreg copac, toate dau senzaţia de han din evul mediu. Dar există şi construcţii mult mai noi, care ar rivaliza cu multe din proprietăţile noilor imbogatiti de la noi. De fapt sunt locuinţe ale unor simpli oameni de la ţară, caci ţărani nu le-aş putea spune. Sătucul respectiv nu aduce nici pe departe cu imaginea satelor noastre: nu tu uliţe prăfuite, nu tu garduri din uluce, nu tu câini care să latre furios de după porţi. Aici mergi pe drum asfaltat, flancat de garduri vii sau din fier forjat, iar în dosul porţilor stau cuminţi maşinile familiei. Calmul acestei aşezări cu locuitori discreţi face să fie un loc unde ai vrea să te retragi ca să uiţi de forfota marilor oraşe. 

Cu cât te îndepărtezi de zonele urbane mai aglomerate, cu atât dispare aerul de superioritate oamenilor. Te privesc cu o oarecare rezervă, chiar dacă iţi zâmbesc şi îţi răspund politicos .

Simţul civic este foarte ridicat, lucru vizibil în multe chestiuni mărunte, pornind de la respectarea unui „rând” la o caserie, civilizaţia din trafic (nimeni nu ar incalca legile de circulatie si asta se intampla din convingere ,nu neaparat din constrangere), cuvântul cel mai des auzit este –„pardon”, folosirea civilizată a bicicletelor închiriate cu biletul de transport în comun, sau păstrarea curăţeniei pe spaţiile comune.

Impresionat este că ei caută să trăiască cât mai sănătos, mâncarea preferată fiind cea „bio” (fie din gospodăria proprie, fie din „supermarché”), iar exerciţiile fizice, între care mersul pe bicicletă, înotul sau sky-ul fac parte din preocupările cotidiene chiar şi ale locuitorilor celor mai mici aşezări.

Am gasit undeva, nu mai stiu unde, pe net,(rog autorul comentariului sa ma scuze ca nu am mentionat sursa)un comentariu care exprima foarte bine atitudinea  francezilor din mediul rural si ce ar trebui sa faca un strain care ar vrea sa se stabileasca la tara,in Franta:

” Ca să fii acceptat într-un sat din Franţa profundă, nu trebuie doar să ştii să ridici din umeri à la française sau să spui oh la la cu un tremolo de exasperare galică. Mai e nevoie şi de alte lucruri, îndeosebi dacă eşti un englez cu ambiţii integraţioniste, care vrea să scape de eticheta le rosbif. Rurale sau nu, dexterităţile franceze au un je ne sais quoi care, dacă nu eşti echipat cum se cuvine, te poate face să bombăni merde. Bunăoară, trebuie să ştii care e diferenţa dintre boudin şi andouillette (cine nu ştie e cârnăţar doar la figurat, nu şi la propriu), să plantezi fire de praz într-un sol de consistenţa cimentului, să întreţii raporturi de concurenţă agricolă cu vecinii, şi să participi la turniruri culinare care sfârşesc în cel mai bun caz în indigestie. Ca şi cum n-ar fi de-ajuns, trebuie să fii pregătit şi pentru droaia de concursuri săteşti care îţi epuizează nervii cu mult înaintea imaginaţiei. Iar dacă într-o bună zi descoperi că prin casă îţi mişună nişte şoricei cu impulsuri sinucigaşe, se cheamă că nu-ţi mai lipseşte nimic.”

In metropole,viata are alte dimensiuni si ea poate fi concentrate in urmatoarea expresie: “Métro, boulot, dodo” (metrou, muncă, somn).

Stilul de viaţă francez

Ernst Robert Curtius (1886–1956) descria cândva Franţa ca ţara „unde tensiunile dintre armonie,proporţie şi echilibru sunt bine stăpînite”. Dar, fie că vorbim despre peisaje, oraşe, stil de viaţă, bucătărie, bistrouri de colţ de stradă, vin, brânză sau oameni, nimic nu poate fi mai contradictoriu decât toate acestea şi multe altele ca marcă a francezilor.Capacitatea de a se regăsi mereu, patriotismul adânc al oamenilor şi putinţa de a se subordona unei idei naţionale fac Franţa măreaţă. Nu numai că este una dintre cele mai mari ţări europene, dar este şi una dintre cele mai unite, în ciuda geografiei variate şi a particularităţilor locale.

Cel puţin din secolul XVIII, cultura franceză a fost aleasă în alte ţări ca model sau ca ideal.Şi în plin secol XX stilul de viaţă francez şi limba franceză erau privite ca semne de cultură şi educaţie aleasă. Franceza avea o mare însemnătate politică, fiind limba folosită în diplomaţie. Expresii ca savoir‑vivre(să ştii cum să trăieşti), gourmet (o persoană cu un gust rafinat), bon vivant (persoană bine dispusă) şi je ne sais quoi (a avea un „ce“ anume) au intrat în vocabularul internaţionalgraţie capacităţii de a descrie stilul de viaţă francez admirat de toată lumea.

Francezii sunt extrem de mândri de limba lor, existând chiar acţiuni oficiale de împiedicarea pătrunderii cuvintelor englezeşti.

(Sursa:Income Magazin)

Asupra stilului de viata francez voi reveni ,pe larg,in alt articol.

Pozele care ilustreaza articolul se pot vedea pe pagina de facebook a blogului.

 http://www.facebook.com/media/set/?set=a.483219991730672.126084.209415662444441&type=1

Prima intalnire cu Franta-Goncelin

Franta ma bantuie inca din adolescenta.Am iubit aceasta tara cu toata fiinta mea.I-am invata limba si i-am citit scriitorii.In adolescenta mea,o excursie in Franta mi se parea un lucru imposibil de realizat si din acest motiv citeam tot ce-mi cadea in mana despre aceasta tara.Stiam atat de multe lucruri despre Franta,incat putea sa ma plimb zilnic ,in imaginatia mea,pe stradutele din Paris sau sa-i vizitez castelele si totul parea aievea.

Cand am ajuns in Franta,emotia m-a cuprins dupa primii kilometri strabatuti.Eram ca un copil in Ajunul Crciunului,minunandu-ma de tot ce vedeam in jurul meu si asteptand cu infrigurare sa descopar  si urmatorele cadouri  dorite de o viata.La toate acestea se adauga si nerbdarea de a o reintalni pe fata cu nume de prajitura,Amandine,fata care a facut parte din familia noastra timp de un an.

Franta este cea mai vizitata tara din lume. Are tot ceea ce-ti poti dori intr-o vacanta: un oras cunoscut de toata lumea,Paris, plaje frumoase pe coasta Mediteranei, a Oceanului Atlatic, a Golfului Biscaya si mai multe monumente decat orice alta tara din lume. Pentru prima excursie in Franta,insa,obiectivele noastre erau altele.

Destinatia noastra a fost Goncelin,o comuna din regiunea Rhône-Alpes.Regiunea Rhône-Alpes este una din cele 26 de regiuni ale Frantei.Capitala regiunii este Lyon si regiunea cuprinde 8 departamente. 

Goncelin

Regiunea :Rhône-Alpes
Departement :Isère
Altitudinea intre  242m - 1278m
Suprafata: 1436 hectares
Numar de locuitori: 2198

Goncelin  este un orasel micut si dragut,situat in centrul zonei rurale. Situata în Valea Grésivaudan, localitatea  are o suprafață totală de 1436 de hectare între campii si munti.Satul oferă o priveliște uluitoare a Masivului Chartreuse si predispune la multe plimbări prin padurea Belledonne.Goncelin este centrul districtului format din 12 comune si are o pupulatie de aprox. 22oo de locuitori.

Marginit de Isère,oraselul are avantajul de a fi situat in apropierea axelor principale de transport dar si la mica distanta de doua mari orase-Grenoble si Chambéry ,aflandu-se la aprox.30 de km de Goncelin.

Centrul localitatii este despartit de cartierele rezidentiale(numite de ei catune=hameaux) prin stradute inguste si pietruite,care dau oraselului o atmosfera intima si primitoare.

Putina istorie

Prima atestare documentara a localitatii a fost facuta in 1080,cand a fost mentionata existenta bisericii din Goncelin si a cimitirului.

Castelul din Goncelin a fost construit in sec.al XIII-lea si a avut, de-a lungul timpului,mai multe destinatii. Bonaparte I a infiintat aici Garnizoana Jandarmeriei cu scopul de a recupera dezertorii.Intre cele doua razboaie mondiale,Castelul Goncelin a servit drept scoala,pensiune sau ca loc de cazare pentru muncitorii imigranti.

In 1250,calugarii au devenit proprietarii pasunilor de pe Masivul Chartreuse ,dincolo de raul Isère. Calugarii au manifestat un interes deosebit pentru Goncelin si mai ales pentru podul ,care era la acea vreme singurul punct de trecere peste Isère,facand legatura intre Grenoble si Montmélian.

In 1372,castelul este fortificat,construindu-se patru porti de acces in interior,porti care au  rezistat distrugerii zidurilor din 1650.

In 1750 au fost inundatii mari care au distrus podul din Goncelin.Timp de 80 de ani, podul nu a fost reconstruit  afectand ,astfel, activitatea economica a comunitatii.In 1827 alte inundatii s-au abatut asupra Goncelinului,provocand moartea a 20 de persoane si distrugand 40 de case.Paraul Rif,cel care a produs aceste inundatii,a fost canalizat si i s-a modificat cursul,curs ce se pastreaza si azi.

Un singur pod de lemn,cel din Chaney,permitea legatura cu poarta de est a localitatii.Ulterior,in sec. XIX,au fost construite Podul Morii si Podul Tabacariei.

In 1832 au fost puse in functiune cele trei fantani publice: fantana Breuil,fantana de la Poarta Mare si fantana din fata bisericii.

In 1847 a fost construit un pod suspendat peste Isère.

In 1861 au fost cedate terenuri pentru construirea caii ferate Grenoble - Montmélian.

De-a lungul timpului,Gonceline a fost marcat de transhumanta; pana in anii `70 in gara din Gonceline soseau turme de oi din Provence pentru a-si petrece vara pe pasunile din zona localitatii.

Un pic de geografie

Gonceline este centrul districtului compus din 10 localitati si este situat la 30 de km de Grenoble,la 10 km de Pontcharra si  la o altitudine de 242 m.Oraselul este situat pe malul stâng al raului Isère, ocupă spatiul cuprins  între Isère și primele  vârfuri ale masivului Belledonne.Teritoriul sau se intinde pe 1436 de hectare,din care 59% sunt acoperite de paduri.

Gonceline este inconjurat atat de campii cat si de peisaje montane,ceea ce-i confera multiple posibilitati. Comuna este inconjurata de numeroase catune: Sollières=pamant insorit, la granita cu Saint Pierre d’Allevard, Ruche=stupul in sud,  Fontcouvert  supranumit « la fonte Copetum des romains », unde sunt situate casele fortificate, Le Champet,  Montpensard, Les Côtes si, in extremitatea sudica, Villard Bozon.

In apropiere se afla orasele Le Cheylas, le Touvet, Tencin, Theys, Saint Pierre D’Allevard si Moretel de Mailles.

De la 1012 suflete,cat numara Goncelin in 1698,s-a ajuns in 2006 la 2198 de locuitori.

Educatie

In localitate exista o gradinita si o scoala primara.Exista si un sistem de after school,de dimineata, “Garderie périscolaire du matin”,deschis intre 7,30-8,30, avand urmatoarele tarife: 2h- 4,50€, 1h30 - 4,00€, 1h- 2,50€, 30 min- 1,50€, 15 min- 1,00€.

Din 2009,primaria in colaborare cu profesorii, asigura ajutor la efectuarea temelor elevilor din scoala primara.Serviciul este asigurat in incinta gradinitei,zilnic intre 17h - 17h45.Elevii sunt preluati de la scoala si condusi spre locul de efectuare a temelor,primesc o gustare si sunt preluati de catre profesorii de sprijin.Intr-o sedinta sunt admisi doar 12 elevi iar pretul este de 5€ si include gustarea, efectuarea temelor si ingrijirea pana la ora 18,30.

In septembrie 2004,in Gonceline si-a deschis portile cel mai nou colegiul din vale,” Le Collège Icare”,locul unde isi desfasoara activitatea si gazda noastra,Amandine si gazduieste 550 de copii din orasele vecine: Goncelin, les Adrets, Hurtières, Tencin,  Pierre, Champ prés Froges si Morêtel de Mailles.   Colegiul dispune de clase D’UPI (Unité Pédagogique d’Intégration), care permit accesul in invatamantul de masa a persoanelor cu handicap pentru a primi o educatie potrivita varstei, abilitatilor si a handicapului  lor.

Miercuri după-amiază, pentru cei care doresc să practice un sport (ciclism, schi, snowboarding, volei, baschet, handbal, dans ...), există asociații sportive a colegiului, afiliat cu UNSS,care ofera posibilitatea practicarii sporturilor preferate.

Informatii despre colegiu gasiti aici http://www.ac-grenoble.fr/college/goncelin.icare/

Toate colegiile din Franta dispun de conditii deosebite de studiu si au o arhitectura deosebita, ultramoderna  (parca ar mall-uri,asa cum le-a caracterizat fetita mea).

Activitati extrascolare

Copiii din Gonceline,dar si din comunele invecinate,au la dispozitie un centru intercomunitar pentru petrecerea timpului liber.Cu o capacitate de 150 de locuri, centrul primeste copii cu varste cuprinse intre 3 si 13 ani,miercurea si in timpul vacantelor scolare.Centrul functioneaza cu 6 angajati, sprijiniti de o echipa sezoniera  de animatori.Transportul copiilor la centru este asigurat gratuit si se efectueaza curse intre comunele invecinate dimineata si seara.

In localitate exista si o biblioteca,amenajata pe 3 sectoare: adulti,copii si documentare. Copiii , adolescentii dar si adultii pot  gasi o mare colectie de cărți de benzi desenate, romane variate, albume, documentare, cărți, casete audio, jocuri carti.
Fiecare cititor poate împrumuta 4 cărți pentru o perioadă de 3 săptămâni.

Biblioteca organizeaza ,pe tot parcursul anului,seri de divertisment (povesti de seara),cu tarife cuprinse intre € 15 pentru 1 adult sau 25 € pentru  o familie.

Timp liber

In valea Grésivaudan, pe un drum marcat de istoria printilor si cavalerilor medievali, s-a amenajat un restaurant ,«Le Clos du Château », intr-o casa veche,construita in secolul al XIII-lea.Acolo te poti bucura de caldura unui imens semineu in timpul iernii sau de blandetea aerului din parc,pe timpul verii.In restaurant se organizeaza pranzuri de afaceri,mese in familie,nunti sau alte evnimente.Detalii despre restaurant se gasesc aici http://www.closduchateau.fr/  . Drumul pana la restaurant se face prin padure,este foarte frumos iar privelistea asupra vaii este minunata.

Transport

De cand Gonceline a intrat in Comunitatea  Comunelor Grésivaudan, s-au creat noi rute de transport. Autobuzele asigura legatura intre Gonceline si satele invecinate.

In anul 2000 s-a dat in functiune gara din Gonceline,fiind o adevarata placa turnanta de transport in Valea Grésivandan.

Asistenta sociala

Varstnicii singuri constituie o prioritate pentru comunitate si beneficiaza de un camin de batrani,unde pot fi gazduite 24 de persoane in  17 camere single si 7 studiouri. Aici ei beneficiaza de asistenta medicala si fizioterapie,de masa,ingrijire si de divertisment.

Mai multe informatii despre comuna Goncelin gasiti pe site-ul oficial  http://www.goncelin.fr/

 Impresii despre Franța în emisiunea realizată la televiziunea TopAll Tv din Roman.

Despre Franța partea I

Despre Franța partea a II-a 

Imagini pagina de facebook a blogului.

http://www.facebook.com/media/set/?set=a.483219991730672.126084.209415662444441&type=1

 

A rivederci Italia,Bonjour France! – Ultima parte

Cu mare inatarziere ajungem in regiunea Piemonte si, cu regret in suflet, o traversam in mare viteza pentru ca nori negri de ploaie ne ameninta si mai avem destul de multi kilometri de parcurs pana la destinatie.

Zona de nord-vest a Italiei este încadrată de înălţimile munţilor Alpi, care reprezintă o graniţă naturală cu Franţa. Principala regiune din această zonă este Piemontul, care îşi trage numele de la piede del monte, care înseamnă piciorul muntelui, datorită poziţiei sale imediat sub peretele alpin. Capitala Piemontului este oraşul Torino, cunoscut de cei mai mulţi datorită fabricii FIAT, pe care o găzduieşte. Torino este un  oras imperial, dar si burghez, situat pe malul stang al raului Pad.

Ocolim Torino pe centura, cu promisiunea ca,intr-o zi, vom reusi sa vizitam orasul care ,sub patronajul dinastiei de Savoya, a adunat lucrări de artă deosebite, palate si parcuri.

 

Nord-vestul Italiei este o zonă pe cât de complexă din punct de vedere geografic, pe atât de variată etnic, datorită numărului mare de imigranţi atraşi de industriile care se dezvoltă în această zonă. Însă Piemontul nu este doar o zonă muncitorească, fiind situat între Alpi şi Marea Ligurică, străbătut de frumuseţi naturale, de la Mont Blanc la Genova.

De la Torino, la o oră de mers pe autostradă, se poate ajunge în alte zone turistice naturale sau create de mâna omului. Înspre nord, pe Valea Aostei, se poate ajunge la poalele celui mai înalt vârf din Europa, Mont Blanc (4810), sau Monte Bianco, cum îl numesc italienii.

Înspre nord, pe Valea Aostei, se poate ajunge la poalele celui mai înalt vârf din Europa, Mont Blanc (4810), sau Monte Bianco, cum îl numesc italienii.Din Courmayeur  poit să iei telecabina până la Helbronner (3462), unde poti admira, de aproape, masivul Mont Blanc. Totodată, din Courmayeur şoseaua merge spre tunelul Mont Blanc, de 11,6 km, care scurtează drumul între Italia şi Franţa cu 50 km.

Toată zona este împânzită de tuneluri, italienii fiind celebri pentru lucrările de infrastructură care includ poduri şi viaducte care fluidizează transportul pe autostradă, deschizând în fiecare an noi căi pentru a scurta distanţele parcurse cu autoturismul.

Regiunea Piemonte este inconjurata pe trei parti de Alpi, inclusiv Monviso si Monte Rosa.

Alpii Cotici sunt situati in partea de sud-vest a Alpilor la granita dintre departamentele franceze Hautes Alpes si Savoia si regiunea italiana Piemonte. 

Sunt separati de Alpii Maritimi prin Trecatoarea Maddalena si prin trecatoarea Mont Cenis de Alpii Graici. Trecatoarea Galibier ii separa de Alpii Dauphiné.

Tunelurile de sosea si cale ferata Fréjus dintre Modane (Savoia) si Susa (Piemont) constituie doua importante artere de transport care fac legatura intre Lyon (Franta) si Torino (Italia).

Alpii sunt un lanț muntos din Europa, care se întinde din Austria si Slovenia până în sud-estul Frantei ,trecând prin nordul Italiei, sudul Elvetiei, Liechtenstein și sudul Germaniei. Numele lor provine din cuvântul latin albus (alb).. Alpii formează un arc de cerc în sudul Europei centrale, în lungime de aproximativ 1200 km si acoperă o suprafață de cca 200.000 km². Cel mai înalt munte din Alpi este Mont Blanc, situat la frontiera franco-italiană, cu piscul aflat la o altitudine de 4810 m. În Alpi există în total 128 de piscuri cu înălțimi care depăsesc 4000 m.                                     (Wikipedia)

Alpii fac parte dintre lanturile muntoase cu caracteristici alpine pronunțate, deoarece se ridică la înăltimi care depăsesc cu mult limitele superioare ale pădurilor. În epoca glaciară au cunoscut perioade succesive de înghet. Glaciatiunile sunt responsabile pentru forma de astăzi a Alpilor, cu piscuri abrupte, cu depresiuni adânci, cu văi prelungi și cu lacuri.

Catena principală a Alpilor este alcătuită din numeroase alte siruri muntoase, cu piscuri mai putin ascutite către est, caracterizându-se prin văi largi si prelungi.

  Alpii s-au format in urma cu circa 40 de milioane de ani, cand doua placi tectonice, una purtand Eurasia, cealalta Africa,s-au ciocnit. Sub aceasta uriasa presiune, scoarta Pamantului s-a incretit si s-a plisat. Rocile adanc ingropate s-au boltit si s-au inaltat, alcatuind un lant muntos.

( Ha,ha,ha! Profa de geogra nu s-a putut abtine si a dat si cateva informatii geografie J)

Peisajul Alpilor, atat pe parte italiana cat si pe cea franceza, era de vis. Crestele inzapezite strajuiau drumul de-o parte si de alta, putandu-se observa peisajul glaciar - vaile glaciare si crestele ascutite acoperite de zapada. Paduri cat vezi cu ochii, si zone inalte si stancoase inghitite de ceata, varfuri ascutite si creste zimtate, abrupturi, pasuni alpine si tufarisuri de jnepeni, vai stramte, stancarii alpine din care se desprind limbi de grohotis… culmile si crestele apareau și iar dispareau  printre nori și ceturi, uneori dintre aburii care invaluiau muntii aparea cate un varf si mai inalt decat toate cele mai inalte pe care le vazusem inainte ….peisajul era mirific… intr-un cuvant: Alpi.

Imaginile se derulau cu repeziciune prin fata ochilor dar totusi maretia privelistilor imi taia respiratia.Daca doriti sa admirati frumusetea impresionanta a  Alpilor,cea mai buna cale este sa alegeti soselele nationale. Vârfurile maiestuoase și înzăpezite ale Alpilor  oferă peisaje montane ce inspiră la venerație. Pe autostrada nu prea exista refugii si nici parcari,asa ca singurele imagini sunt prinse din goana masinii si, din nefericire, nici setarile aparatului nu au fost cele mai bune , prin urmare calitatea fotografiilor lasa de dorit.Le postez totusi pentru cei care nu au ajuns inca in zona muntilor Alpi, pentru a-si face o imagine despre maretia “acoperisului Europei”

 Am ales sa trecem in Franta prin tunelul Frejus.Am avut emotii,deoarece sufar de claustrofobie si mai aveam si informatii despre numeroasele incidente petrecute in acest tunel.Fara incidente am ajuns la capatul tunelului .Taxa de traversarea tunelului a fost de 36,8 euro.

 

Tunelul rutier Frejus este un tunel care leagă Franţa şi Italia .  Tunelul este situate între Modane în Franţa şi Bardonecchia în Italia.  Este una dintre principalele rute de transport trans-alpin între Franţa şi Italia, fiind utilizate pentru 80% din traficul rutier comercial.

Constructia de 13 km, cat este lungimea tunelului, a început în 1974 şi a intrat în funcţiune la 12 iulie 1980. A costat 2 miliarde de franci (echivalentul a 700 € milioane de euro la preţurile din 2005).  Acest tunel rutier este al cincilea în lume ca si lungime.

La tunnel se poate ajunge din partea  italiană de pe  A32 Torino -Bardonecchia autostrada, sau prin SS335 din Oulx , care se alătură SS24 ("del Monginevro"), şi ajunge la Bardonecchia, după 20 km.  Din partea franceză, acesta poate fi atins prin A43 ('' l'Autoroute de la Maurienne''), de la Lyon şi Chambéry .  Peste 20 de milioane de vehicule au trecut prin tunel în primii 20 de ani.

În urma unui accident în tunelul Mont Blanc în 1999, siguranţa în tunelul Frejus  a fost îmbunătăţita prin luarea unor masuri de siguranta. Au fost impuse limitari de viteza de 70 kilometri pe oră  şi o distanţă  de 150 m între vehicule .  Tunelul a fost echipat cu cele mai noi detectoare de fum şi flăcări, şi un sistem de camere video în tunel pentru a detecta viteza de trafic.  Senzori de temperatură au fost instalati la distanţe scurte în întreagul tunel, fiind monitorizate de la un post central de comandă.  Hidranti de incendiu s-au instalat la fiecare 130m, alimentarea facandu-se de la rezervoarele de apă de mari dimensiuni.  Există 11 de puncte de siguranţă de-a lungul tunelului, echipate cu telefoane, amplificatoare conectate la camera de control, cu o conductă de ventilaţie separata pentru a furniza aer curat.   În 2007, un tunel paralel de salvare de 8 m a fost construit pe şoseaua principală.

La capatul celor 13 kilometri am calcat, in sfarsit , pe pamant fracez! Bonjour France!

Imediat ce am iesit din tunel,am luat contact cu “Autoroutes”-autostrazile din Franta si aveam sa constat ca,fata de Italia,aici mersul pe autostrada este extreme de scump. “Portofelul plange” la fiecare iesire de pe autostrada, asa cum ar spune gazda noastra din Franta.

Franța dispune de aproximativ 40000 km de autostrăzi naționale, din care aproape 9500 km au 4 benzi, cunoscute sub numele de„autoroutes", multe din ele fiind cu taxa, numite („autoroutes a peage"). De asemenea în Franța există o retea buna de autostrăzi naționale secundare, marcate pe harta cu un „N" sau  „RN” („route nationale"). Acestea  sunt de regulă foarte aglomerate mai ales în timpul verii. În Franta se circulă pe partea dreaptă, iar în ceea ce priveste limitele de viteză : Oras 50 km/h, Drum Deschis 110 km/h, Autostrada 130 km/h.

Folosirea centurilor este obligatorie,iar copiii, pentru a putea sta pe scaunul din fată  trebuie să fi împlinit cel puțin vârsta de 10 ani. Totodată, scaunele speciale pentru copii sunt obligatorii, în cazul în care vârsta acestora nu depăseste 3 ani.

Benzina
În orasele mai mari ale Frantei, există bineînteles statii de benzină deschise non-stop. Totodată, pe autostrăzi sunt plasate benzinării care practică preturi mai mari decat pe celelalte drumuri.

Taxe de intrare pe autostrada
Autostrazile cu taxă din Franta sunt cele marcate ca „Autoroute peage". Semnul distinctiv este litera „A" in albastru. 

Parcarea
În majoritatea oraselor din Franta există parcări taxate. În acest sens sunt plasate automate de plată. Orasele mari au „zone albastre" unde sunt necesare niste discuri de parcare ce trebuie plasate pe bordul masinii, la vedere. Aceste discuri sunt disponibile la politie sau oficiile turistice.

Am intrat in Franta prin departamentul Haute Savoie,situat in regiunea Rhône-Alpes. Rhône-Alpes este una dintre cele 26 regiuni ale Frantei. Capitala regiunii este Lyon iar regiunea cuprinde 8 departamente. Estul regiunii cuprinde partea vestică a Alpilor si se învecinează cu Elvetia si Italia. Partea centrală este ocupată de valea Ronului și a râului Saône ce au confluența la Lyon. Partea vestică contine începutul Masivului Central.In departamentul Haute-Savoie se află Mont Blanc(4810m) cel mai înalt vârf din Europa si de asemenea un mare număr de statiuni montane, cum ar fi Chamonix unde a avut loc Olimpiada de iarnă din 1924. Tot aici se afă si izvoarele de apă minrală Evian.

.(Wikipedia)

 

In curand ajungem la destinatie: comuna Goncelin, situata la aproximativ 30 km de Grenoble, micuta, draguta si primitoare, locuita de vreo 2000 de suflete, printre care si gazda noastra, simpatica Amandine.Dar despre Goncelin si aventura noastra in Franta,voi vorbi in alte postari.