"Pentru orice lucru este o clipă prielnică".
Când
planurile iniţiale
de vacanţã s-au nãruit din motive
financiare, în timp
ce cãutam variante
mai accesibile, în
cotloanele minţii şi ale sufletului au apãrut, ca nişte
flash-uri, imagini dragi venite din adolescenţa
mea:
întinderea
nesfârşitã a mãrii
şi rãsãritul soarelui din valurile ei,
imaginea celei mai îndrãgite regine a României
despre care ne vorbea în liceu un profesor de istorie nonconformist şi
avangardist
şi
romanul pe care nu poţi sã nu-l citeşti când eşti adolescent,
într-un
cuvânt: Balcic (nume provenit, se pare, de la numele primului conducător
al acestui mic stat feudal, Balik ), locul de suflet al Reginei Maria,care spunea :“…am avut ca o simţire că locul acesta ori mă
aşteptase de totdeauna pe mine, ori că eu trăisem totdeauna în aşteptarea lui
(…). Făceam parte din loc şi locul făcea parte din mine.” (Maria,
Regină a României, Casele mele de vis, 1930).
Am fãcut
cunoştinţã cu Balcicul cu mulţi ani în urmã, prin intermediul lui
Mihail Sebastian, al Cellei Serghi sau al scrierilor Reginei Maria.
"Balcicul pentru mine a devenit un colţ de linişte şi
odihnă, unde mă duc să-mi împrospătez sufletul şi trupul.
Coasta are un farmec rar şi dacă s-ar dezvolta cu îngrijire, ar putea deveni una din cele mai încântătoare părţi din scumpa noastră ţară.
Clima îi este minunată, baia şi înotul - o bucurie. Însă cu toate că Balcicuî este colţul ales, cel mai drag inimii mele, acei ce doresc o plajă mare e bine să meargă la Ecrene. Nicăieri nu se găseşte o plajă nisipoasă mai frumoasă decât acolo.
Pentru colorit, duceţi-vă la Caliacra, cu stâncile ei roşii în contrastul cărora marea apare misterios de adâncă, verzuie şi albastră, ca şi cum smaraldele şi safirele s'au topit la un loc pentru a face bucuria zeilor.
De nedescris sunt apusurile de soare la Caliacra, şi este un timp când pământu-i sterp se acoperă cu maci înflăcăraţi. Un apus de soare în vremea înfloririi e ca şi cum întreaga lume ar fi cuprinsă de foc.
În Iunie florile de câmp transformă întreaga Dobroge într-o grădină cu multe culori. Scumpul nostru Rege Ferdinand obişnuia să zică că flora văii Teke este o adevărată grădină a raiului.
Ca toţi cei care iubesc Coasta de Argint şi Eu sper s-o văd în dezvoltare şi prosperitate, spre bucuria multora. Dar nai presus de toate nu doresc ca atmosfera şi caracterul ei să fie schimbate sau distruse.
Intensitatea pitorească a acestei fâşii de pământ este ceea ce o face atât de nepreţuită.
Acei ce s-ar uni spre a face aceste locuri singuratice mai plăcute şi mai uşor de ajuns la ele trebuie mai cu seamă să le respecte frumuseţea, iar în dezvoltarea lor să le cruţe pitorescul.
Toate construcţiunile publice, fie ele şcoli, hoteluri, bănci sau primării, ar trebui să fie adaptate stilului regiunii; arhitecturi complicate ş înflorite nu trebuie permise, nici nu merg cu fondul artistic al locului.
Având atâta dragoste pentru această parte a ţării noastre, nădăjduiesc că nu se vor face mari schimbări înainte de a fi văzute de Mine. Eu, având inima de artist, aş simţi o adâncă bucurie să-i ajut la plănuirea îmbunătăţirii lor, şi sper că-mi va fi îngăduit să fiu o îndrumătoare în lucrările de gust.
Şi mai cu seamă, voi - cei ce iubiţi Coasta de Argint, nu distrugeţi atmosfera orientală care îi este marele farmec, îmbunătăţirile rău înţelese sunt mult mai rele decât dacă nu le faci deloc! Ele ar ruina frumuseţea rustică şi simplă a locului.
Dragostea mea pentru această parte a lumii, este atât de mare, încât simt că aş fi o bună sfătuitoare, de aceia lăsaţi-mă să iau parte la lucrul vostru."
***
Articol al Reginei Maria din Revista "Lumea Turistica", 1934, www. zelea-codreanu.com
Coasta are un farmec rar şi dacă s-ar dezvolta cu îngrijire, ar putea deveni una din cele mai încântătoare părţi din scumpa noastră ţară.
Clima îi este minunată, baia şi înotul - o bucurie. Însă cu toate că Balcicuî este colţul ales, cel mai drag inimii mele, acei ce doresc o plajă mare e bine să meargă la Ecrene. Nicăieri nu se găseşte o plajă nisipoasă mai frumoasă decât acolo.
Pentru colorit, duceţi-vă la Caliacra, cu stâncile ei roşii în contrastul cărora marea apare misterios de adâncă, verzuie şi albastră, ca şi cum smaraldele şi safirele s'au topit la un loc pentru a face bucuria zeilor.
De nedescris sunt apusurile de soare la Caliacra, şi este un timp când pământu-i sterp se acoperă cu maci înflăcăraţi. Un apus de soare în vremea înfloririi e ca şi cum întreaga lume ar fi cuprinsă de foc.
În Iunie florile de câmp transformă întreaga Dobroge într-o grădină cu multe culori. Scumpul nostru Rege Ferdinand obişnuia să zică că flora văii Teke este o adevărată grădină a raiului.
Ca toţi cei care iubesc Coasta de Argint şi Eu sper s-o văd în dezvoltare şi prosperitate, spre bucuria multora. Dar nai presus de toate nu doresc ca atmosfera şi caracterul ei să fie schimbate sau distruse.
Intensitatea pitorească a acestei fâşii de pământ este ceea ce o face atât de nepreţuită.
Acei ce s-ar uni spre a face aceste locuri singuratice mai plăcute şi mai uşor de ajuns la ele trebuie mai cu seamă să le respecte frumuseţea, iar în dezvoltarea lor să le cruţe pitorescul.
Toate construcţiunile publice, fie ele şcoli, hoteluri, bănci sau primării, ar trebui să fie adaptate stilului regiunii; arhitecturi complicate ş înflorite nu trebuie permise, nici nu merg cu fondul artistic al locului.
Având atâta dragoste pentru această parte a ţării noastre, nădăjduiesc că nu se vor face mari schimbări înainte de a fi văzute de Mine. Eu, având inima de artist, aş simţi o adâncă bucurie să-i ajut la plănuirea îmbunătăţirii lor, şi sper că-mi va fi îngăduit să fiu o îndrumătoare în lucrările de gust.
Şi mai cu seamă, voi - cei ce iubiţi Coasta de Argint, nu distrugeţi atmosfera orientală care îi este marele farmec, îmbunătăţirile rău înţelese sunt mult mai rele decât dacă nu le faci deloc! Ele ar ruina frumuseţea rustică şi simplă a locului.
Dragostea mea pentru această parte a lumii, este atât de mare, încât simt că aş fi o bună sfătuitoare, de aceia lăsaţi-mă să iau parte la lucrul vostru."
***
Articol al Reginei Maria din Revista "Lumea Turistica", 1934, www. zelea-codreanu.com
"Lenevia e foarte bunã la
Balcic, singurul loc unde nu mã demoralizeazã." (Bucureşti, duminicã, 8
mai 1938)
"Am vãzut Balcicul astã-noapte,
în vis, o singurã clipã - dar un Balcic minunat, plin de luminã şi culoare.
Eram pe creasta podişului şi în faţa mea s-a deschis brusc golful cel verde
(era în aprilie sau mai) şi marea profund albastrã. Era ameţitor de frumos -
dar m-am trezit deodatã şi totul a dispãrut." (Vineri, 28 noiemvrie 1941) -
Jurnal de Mihail Sebastian
"m-am pomenit între
dealuri cretoase, într-o
luminã
orbitoare, de parcã
oglinzi ascunse adunau soarele şi-l
rãspândeau apoi cu forţe gigantice, iar în depãrtare, cu marea albastrã, ca o revãrsare a cerului peste o
parte din uscat." - Pânza de paianjen de Cella
Serghi
Mi-a plãcut
evocarea Balcicului fãcutã de Cãtãlin Manole http://www.formula-as.ro/redactia/catalin-manole-9 , în
revista Formula As.Pentru cei care vor sã
descopere atmosfera Balcicului,ataşez
link-ul:
http://www.formula-as.ro/2010/933/societate-37/pe-malul-marii-la-balcic-12824
Imagini din Balchik
http://www.facebook.com/media/set/?set=a.597108193675184.1073741831.209415662444441&type=3
Imagini din Balchik
http://www.facebook.com/media/set/?set=a.597108193675184.1073741831.209415662444441&type=3
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu