miercuri, 3 iulie 2013

Balcic



"Pentru orice lucru este o clipă prielnică".

Când planurile iniţiale de vacanţã s-au nãruit din motive financiare, în timp ce cãutam variante mai accesibile, în cotloanele minţii şi ale sufletului au apãrut,  ca nişte flash-uri, imagini dragi venite din adolescenţa mea:
întinderea nesfârşitã a mãrii şi rãsãritul soarelui  din valurile ei,



imaginea celei mai  îndrãgite regine a României despre care ne vorbea în liceu un profesor de istorie nonconformist şi avangardist



şi romanul pe care nu poţi sã nu-l citeşti când eşti adolescent,


într-un cuvânt: Balcic (nume provenit, se pare, de la numele primului conducător al acestui mic stat feudal, Balik ), locul de suflet al Reginei Maria,care spunea  :“…am avut ca o simţire că locul acesta ori mă aşteptase de totdeauna pe mine, ori că eu trăisem totdeauna în aşteptarea lui (…). Făceam parte din loc şi locul făcea parte din mine.” (Maria, Regină a României, Casele mele de vis, 1930).


Am fãcut cunoştinţã cu Balcicul cu mulţi ani în urmã, prin intermediul lui Mihail Sebastian, al Cellei Serghi sau al scrierilor Reginei Maria.


"Balcicul pentru mine a devenit un colţ de linişte şi odihnă, unde mă duc să-mi împrospătez sufletul şi trupul.
Coasta are un farmec rar şi dacă s-ar dezvolta cu îngrijire, ar putea deveni una din cele mai încântătoare părţi din scumpa noastră ţară.
Clima îi este minunată, baia şi înotul - o bucurie. Însă cu toate că Balcicuî este colţul ales, cel mai drag inimii mele, acei ce doresc o plajă mare e bine să meargă la Ecrene. Nicăieri nu se găseşte o plajă nisipoasă mai frumoasă decât acolo.
Pentru colorit, duceţi-vă la Caliacra, cu stâncile ei roşii în contrastul cărora marea apare misterios de adâncă, verzuie şi albastră, ca şi cum smaraldele şi safirele s'au topit la un loc pentru a face bucuria zeilor.
De nedescris sunt apusurile de soare la Caliacra, şi este un timp când pământu-i sterp se acoperă cu maci înflăcăraţi. Un apus de soare în vremea înfloririi e ca şi cum întreaga lume ar fi cuprinsă de foc.
În Iunie florile de câmp transformă întreaga Dobroge într-o grădină cu multe culori. Scumpul nostru Rege Ferdinand obişnuia să zică că flora văii Teke este o adevărată grădină a raiului.
Ca toţi cei care iubesc Coasta de Argint şi Eu sper s-o văd în dezvoltare şi prosperitate, spre bucuria multora. Dar nai presus de toate nu doresc ca atmosfera şi caracterul ei să fie schimbate sau distruse.
Intensitatea pitorească a acestei fâşii de pământ este ceea ce o face atât de nepreţuită.
Acei ce s-ar uni spre a face aceste locuri singuratice mai plăcute şi mai uşor de ajuns la ele trebuie mai cu seamă să le respecte frumuseţea, iar în dezvoltarea lor să le cruţe pitorescul.
Toate construcţiunile publice, fie ele şcoli, hoteluri, bănci sau primării, ar trebui să fie adaptate stilului regiunii; arhitecturi complicate ş înflorite nu trebuie permise, nici nu merg cu fondul artistic al locului.
Având atâta dragoste pentru această parte a ţării noastre, nădăjduiesc că nu se vor face mari schimbări înainte de a fi văzute de Mine. Eu, având inima de artist, aş simţi o adâncă bucurie să-i ajut la plănuirea îmbunătăţirii lor, şi sper că-mi va fi îngăduit să fiu o îndrumătoare în lucrările de gust.
Şi mai cu seamă, voi - cei ce iubiţi Coasta de Argint, nu distrugeţi atmosfera orientală care îi este marele farmec, îmbunătăţirile rău înţelese sunt mult mai rele decât dacă nu le faci deloc! Ele ar ruina frumuseţea rustică şi simplă a locului.
Dragostea mea pentru această parte a lumii, este atât de mare, încât simt că aş fi o bună sfătuitoare, de aceia lăsaţi-mă să iau parte la lucrul vostru."
***
Articol al Reginei Maria din Revista "Lumea Turistica", 1934, www. zelea-codreanu.com






"Lenevia e foarte bunã la Balcic, singurul loc unde nu mã demoralizeazã." (Bucureşti, duminicã, 8 mai 1938)
"Am vãzut Balcicul astã-noapte, în vis, o singurã clipã - dar un Balcic minunat, plin de luminã şi culoare. Eram pe creasta podişului şi în faţa mea s-a deschis brusc golful cel verde (era în aprilie sau mai) şi marea profund albastrã. Era ameţitor de frumos - dar m-am trezit deodatã şi totul a dispãrut." (Vineri, 28 noiemvrie 1941) -  Jurnal de Mihail Sebastian


"m-am pomenit între dealuri cretoase, într-o luminã orbitoare, de parcã oglinzi ascunse adunau soarele şi-l rãspândeau apoi cu forţe gigantice, iar în depãrtare, cu marea albastrã, ca o revãrsare a cerului peste o parte din uscat."  - Pânza de paianjen de Cella Serghi


Mi-a plãcut evocarea Balcicului fãcutã de Cãtãlin Manole  http://www.formula-as.ro/redactia/catalin-manole-9 , în revista Formula As.Pentru cei care vor sã descopere atmosfera Balcicului,ataşez link-ul:













Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Spre Corfu cu mașina

În vacanțe călătoresc doar cu mașina, deoarece nu-mi plac avioanele și, în plus, mașina îmi conferă o libertate de mișcare și o oare...