Ce poți face gratis în Odessa? Te relaxezi în grădina publică - City Garden și apoi te reculegi în Catedrala Schimbarea la Față

 Astăzi vă invit la o plimbare prin cel mai vechi parc din Odessa - City Garden și apoi la o vizită la Catedrala Schimbarea la Față a Mântuitorului.

Grădina orașului

Nu poți vizita Odessa fără a face o plimbare prin cel mai vechi parc din Odessa, City Garden.

Grădina Publică a fost construită la scurt timp după fondarea oașului, în anul 1803, de frații José și Fèlix de Ribas și a fost inițial o proprietate privată.  Felix de Ribas era proprietarul majorității acestei părți a orașului, dar nu avea resurse suficiente pentru a susține cheltuielile și astfel a donat teritoriul grădinii orașului la 10 noiembrie 1806. Felix de Ribas a comandat răsaduri de la Sophia Park din Uman, care au fost aduse cu greu de la o distanță de 250 de km. În acea perioadă, transportul pe această distanță putea dura chiar și două-trei zile. Cu toate acestea, până la sfârșitul primului deceniu a fost plantată grădina. Deoarece a fost foarte  costisitor pentru Felix Deribas să-și întrețină grădina, el a donat-o orașului. În acea perioadă, grădina arăta ca un mic parc forestier, adică era un parc peisagistic în stil englezesc.

La sfârșitul anilor 20 ai secolului XIX, cartierele centrului actual al Odessei s-au dezvoltat foarte mult. În același timp, a fost realizată reconstrucția orașului, dar și a grădinii de stat, cum se numea ea la acea vreme. În acea perioadă, în Grădina orașului au fost plantate multe exemplare de  acacia, care în decursul istoriei orașului au dobândit statutul de unul dintre simbolurile nerostite ale Odesei. Ultima reconstrucție a grădinii a fost finalizată în 2007. City Garden a fost redeschisă pentru vizitatori în 9 mai 2007.

City Garden – Gorsad, așa cum o numesc locuitorii orașului este un mic parc verde din mijlocul orașului, unde se adună turiști dar localnici pentru relaxare sau pentru ședințe foto, fiind  foarte  populară în rândul locuitorilor din Odessa încă de la înființare.

În parc se găsesc un havuz și mai mute monumente, printre care sculptura unui leu și a unei leoaice cu pui, un scaun evocând cartea Douăsprezece scaune, două monumente dedicate muzicianului Leonid Utiusov⁠ și un monument dedicat aviatorului Serghei Utocikin.

Serghei Isaevici Utochkin (1876-1916) - unul dintre primii piloți ruși, fotbaliști, motociclisti, mașini și motociclete de la începutul secolului XX. Utochkin s-a angajat în cincisprezece sporturi! Rezultatele deosebite de la ciclism (14 victorii) au fost combinate cu succese la box, scrimă, alergare, înot și fotbal (a fost primul jucător rus al Odessa Clubului britanic de atletism).

Statuia lui Serghei Isaevici Utochkin

A fost un șofer excelent și, odată a alunecat cu mașina pe scările Potemkin, de pe bulevard spre port. Unul dintre primii, a adus patinajul la Odessa. El a fost primul care a avut bicicleta în Odessa. Unii au spus că a trecut de suporturile de pe podul Gorbatiy pe bicicleta lui.

Dar principalul hobby pentru Serghei Isaevici a fost balonul, mai târziu - aviația. A reușit primul său zbor în balon în 1 octombrie 1907. În decembrie a acelui an trece peste piramidele egiptene. 31 martie 1910 Utochkin a reușit să zboare prima dată într-un avion și a devenit al doilea aviator din Rusia (primul a fost Mikhail Yefimov). Primul său zbor, a transportat un biplan Farman deținut de bancherul S. Ksidias. În total, Serghei Utochkin a efectuat aproximativ 150 de zboruri. În mod repetat, avioanele sale au fost distruse; cel mai greu accident a avut loc în iulie 1911 în timpul unui zbor de la Sankt Petersburg la Moscova.

Statuia lui Serghei Isaevici Utochkin

Scriitorul Kuprin, un prieten al lui Utochkin, a scris despre întâlnirea lor: „L-am cunoscut la Odessa, pe Bolshy Fontan, în vara anului 1904 și de atunci nu a fost niciodată în stare să-și imagineze Utochkin fără Odessa și Odessa fără Utochkin.”

Monumentul lui Sergei Utochkin înființat la 2 septembrie 2001 în Grădina orașului, lângă fostul cinematograf „Utoch-kino”. AVTokarev era un sculptor, iar un arhitect VLGlazyrin. Acolo poți vedea un sportiv, care se gândește la ceva, lansând un avion de hârtie pe cer.

Monumentul lui Sergei Utochkin se găsește chiar lângă cinematograful „Kino-Utochkino” de pe prestigioasa și frumoasa stradă Deribasovskaya.

Grădina include fântână arteziană muzicală, un foișor și multe sculpturi din bronz. Acest loc este întotdeauna inclus în orice tur al orașului. În plus, în jurul parcului sunt multe restaurante și cafenele unde te poți odihni după o plimbare pe strada pietonală  sau după vizionarea  spectacolelor stradale.

În Grădina Publică, într-o casă de lungă construită pentru Joseph de Ribas, se află astăzi unul dintre cele mai cunoscute  restaurante -  City Garden, gata întotdeauna să vă uimească cu diversele sale preparate culinare, muzică bună și servicii de calitate. Pe terasa în aer liber, sau în clubul de karaoke al restaurantului, puteți petrece moment plăcute, ascultând muzică live sau cântând melodiile preferate.

Intrarea în restaurantul City Garden

Adăugați o legendă

Al doisprezecelea scaun - monument ridicat drept omagiu lui Ilf și Petrov și celei mai vestite opere a lor - "12 scaune", este un obiect preferat al turiștilor de limbă rusă, care stau la rând pentru a face o fotografie. Este un monument foarte popular încă din perioada sovietică, datorită romanului Douăsprezece scaune, un clasic roman satiric al autorilor sovietici din Odesa Ilf și Petrov, lansat în 1928. Eroii din acea poveste vânaa scaune, încercând să-l găsească pe cel în care era ascunsă comoara de diamante. Douăsprezece scaune este nu doar o satiră foarte reușită la adresa societății anilor douăzeci ai secolului trecut, dar și o cronică a moravurilor și cutumelor, precum și a percepției pe care oamenii de rând o aveau în acea perioadă asupra situației politice a țării. Personajul principal, Ostap Bender este un tânăr oportunist, fermecător, de origine turcă, pentru care nu există nicio regulă ce merită respectată în vederea atingeri scopului său suprem, îmbogățirea.

Al doisprezecelea scaun

Pe acest scaun sunt gravate diverse vorbe umoristice ale lui Ostap Bender, care au intrat în viața de zi cu zi a oamenilor care au trăit în Uniunea Sovietică.

O altă statuie din parc este cea a lui Leonid Utesov, vocea și sufletul Odessei, a fost un cântăreț, actor, animator și dirijor al unei orchestre de jazz. A fost un adevărat personaj al Odessei, cu un inepuizabil simț al umorului, ce a devenit o legendă în timpul vieții, cunoscut și astăzi printre locuitorii orașului.

Statuia lui Leonid Utesov

În timpul verii, Gorsad este plină de culori strălucitoare, de copaci, iarbă și, desigur, tot felul de flori și foarte multă lume.

Există mai multe restaurante frumoase cu specific local și internațional, precum și terase, unde se poate bea diferite mărci de bere locală.

 

După ce străbați una dintre aleile din Grădina Publică ajungi în furnicarul de pe pietonala Deribasivska, te strecori prin puhoiul de lume ce se scurge de-a lungul ei și ajungi în micuțul Parc al Catedralei, unde cei mai în vârstă se adună la o partidă de șah, copii se joacă în spațiile destinate lor și unii turiști cumpără suveniruri din piața de suveniruri aflată în fața catedralei. 

În parc admiri monumentul prințului Vorontsov și apoi te îndrepți spre catedrală pentru câteva clipe de reculegere la Icoana Făcătoare de Minuni a Sf. Fecioare Maria din interiorul Catedralei Ortodoxe Schimbarea la Față a Mântuitorului.

Piața Catedralei este centrul religios al orașului. În piața respectivă se află principala biserica ortodoxă din Odessa, care are aceeași vârstă cu a orașului. Catedrala are o istorie bogată, precum și un interesant decor interior. 

În Piața Catedralei se află și monumentul  prințului Vorontsov, un mareșal de renume, cunoscut pentru succesul său în războaiele napoleoniene, dar și pentru participarea sa la războiul caucazian din perioada 1844 - 1853. El a contribuit la construcția orașului Odessa și a dezvoltat regiunea din punct de vedere economic.

Statuia prințului Vorontsov, a fost dezvelită în Piața Sobor din Odessa, în anul1863, pe 8 noiembrie, de ziua Sfântului Mihail. Autorul sculpturii a fost Friedrich Brugger, piedestalul a fost realizat sub comanda comerciantului de breaslă din Sevastopol, PA Telyatnikov, iar arhitectul care a proiectat ansamblul scuptural a fost Francesco Carlo Boffo. 

Statuia prințului Vorontsov, loc preferat de întâlnire al odesanilor, este al doilea monument din Odessa după Statuia Ducelui de Richelieu. Statuia montată pe piedestalul tetraedric, de un verde închis lustruit și lucios, cu diorite de Crimeei, are înălțimea figurii de bronz de 3,2 metri. Înălțimea totală a statuii pe soclu este puțin peste 8 metri. Părțile laterale sunt decorate cu trei basoreliefuri din bronz care comemorează scene din istoria prințului, iar pe partea din față a piedestalului a fost fixată o inscripție cu o dedicație „pentru Mihail Semyonovici Vorontsov de la conaționalii recunoscători din 1863”.

Statuia a fost construită prin donații publice, Împăratul Alexandru al II-lea donând 3000 de ruble de argint, alături de  mulți cetățeni care au contribuit încă din primele zile ale deschiderii colectării. Donațiile au venit atât din ruși, cât și de la cetățeni străini.

 În fața monumentului se află Catedrala Schimbării la Față din Odessa cu mormintele de marmură ale prințului Vorontsov și ale soției sale. După ce sovieticii au demolat catedrala în 1936, rămășițele lui Vorontsov au fost îngropate în secret într-un cimitir local. Catedrala a fost reconstruită la începutul anilor 2000, iar rămășițele pământești ale lui Vorontsov și ale soției sale au fost transferate în biserică, în cadrul unei ceremonii solemne în anul 2005.

Catedrala Schimbării la Față

Catedrala originală, de construcție neoclasică, a fost ridicată în anul 1827, dar demolată de sovietici în anul 1936. Abia în anul 1999 clădirea a fost reconstruită conform acelorași planuri.

Proiectul de reconstrucție a durat mai puțin de patru ani, iar când a fost resfințită, rămășițele  unor personalități au fost mutate înapoi în catedrală. Cei mai cunoscuți au fost guvernatorul Noii Rusii, prințul Mikhail Semyonovich Vorontsov și soția lui Elizabeth Ksavelevna, alături de Arhiepiscopiii Iochenție, Dimitri și Nicanor  ale căror morminte se află acum în interiorul catedralei.

Catedrala Schimbare la Față, din centrul orașului Odessa este una dintre cele mai frumoase clădiri arhitecturale din zonă, a cărei construcție a fost terminată pe 25 mai 1808. Cupolele sale au devenit repere în navigație pentru marinari. În jurul catedralei a fost creat un bulevard unde oamenii se strîngeau la slujbe de sărbători dar și la alte sărbători naționale. În anul 1870, în fața catedralei a fost construit un havuz cu ocazia inagurării primei conducte de apă construită în Odessa. În anii ’30 catedrala a fost demolată, dar datorită donațiilor locuitorilor orașului ea s-a restaurat.

Catedrala Schimbarea la Față din Odessa datează înca din anul 1794, fiindu-i inchinată Sf. Apostol Nicolae. Construită pe locul unei vechi biserici de lemn, Catedrala din Odessa a fost ridicată cu scopul de a putea găzdui un număr mai mare de credincioși. În anul 1825, construcția a fost terminată, moment în care i-a fost adăugat turnul clopotniței.

Construcția impozantei Catedrale se întinde pe trei etaje și este opera stilului artiștilor italieni. Vitraliile viu colorate atrag atenția tuturor turiștilor care ajung aici sau a creștinilor care îi trec pragul.

Catedrala Schimbarea la Față deține câteva obiecte de mare însemnătate în rândul credincioșilor ortodocși, printre care amintim Icoana Făcătoare de Minuni a Sf. Fecioare Maria și Icoana Sf. Apostol Nicolae. 

În august 1794 a avut loc confirmarea solemnă a orașului Odessa. În timpul acestei ceremonii, a fost sfințit locul pe care urma să se construiască biserica, în piața Sobornaya. În anul 1795 a fost pusă prima caramidă. Această biserica a devenit precursoarea viitoarei catedrale.

Conform documentelor de arhivă și surselor literare, construirea bisericii de piatră a Catedralei din Odessa a început la 14 noiembrie 1795 de către arhitetul V. Vonrezantu la inițiativa Mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni.

Sfințirea bisericii a avut loc mult mai târziu, abia în 25 mai 1809. Altarul principal al bisericii a fost sfințit în onoarea Schimbării la Față a Mântuitorului. Cel din stânga a fost consacrat Sfântului Nicolae, cel din dreapta Sfântului Spiridon. După aceea, biserica și-a primit numele final de Biserica Schimbarea la Față a Mântuitorului.

În 1936 Catedrala a fost distrusă din temelii de către oficialii sovietici, totuși, prin credința și dorința de a avea o Catedrală, odesiții au reconstruit-o, iar în 2008 Catedrala Preobrejenskaya a împlinint 200 de ani de la fondare.

În anul 1825 a fost aprobat planul pentru o clopotniță, realizat de către Giovanni Frapolli. Clopotnița ocupă un loc în partea de vest a bisericii, iar construcția acesteia a fost finalizată în anul 1837. Ținând cont de faptul că în anul 1837 Odessa a devenit un centru al diocezei, Biserica Schimbarea la Față a devenit catedrală. A apărut astfel nevoia de extindere a monumentului religios.

Greșelile în plan arhitectural care au fost făcute ca urmare a extinderilor succesive au fost corectate în timpul ultimei modificări, între anii 1900 și 1903. Pentru aceste lucrări s-au cheltuit 220.000 de ruble din fondurile orașului. Schimbările includeau nu numai modificări ale fațadelor, dar și o refacere a interioarelor. În această perioadă au fost construite cele două domuri laterale și un portic la fațada estică. De asemenea, clopotnița a fost decorată.

Catedrala Preobrajenskaya („Schimbarea la Față“) din Piața Catedralei, ocupă un loc special în rândul bisericilor din Odessa, fiind cea mai mare biserică ortodoxă din oraș. După restaurarea completă din 2001 a clopotniței, în 2002 - a Catedralei Subterane, iar în 2003 - a Catedralei Superioare, Catedrala Preobrejenskaya, prin arhitectura sa, reflectă nivelul de dezvoltare urbanistic al Odessei și al întregii regiuni odessite. La începutul secolului al XIX-lea catedrala era un lăcaș de cult mic, devenind în timp una dintre cele mai mari catedrale din Imperiul Rus la începutul secolului al XX-lea. 

Părăsim catedrala, copleșiți de grandoarea acestei biserici și ne pregătim pentru o nouă plimbare pe bulevardele Odessei pentru a admira arhitectura clădirilor maiestuoase, simbol al eleganței aristocrației ruse, despre care voi vorbi într-un articol viitor.