sâmbătă, 1 martie 2014

Sublimele Nocturne



„Azi îţi voi cânta Nocturna lui Chopin… nu mă-ntrerupe, nu mă bruia cu vânt şi ploi…”


Articolul este dedicat aniversării a 206 ani de la nașterea lui Frédéric Chopin,supranumit ”poetul pianului”care, deși a trăit doar 39 de ani, a fost unul dintre cei mai prolifici şi influenţi compozitori de muzică pentru pian.
La 1 martie 1810, se năştea, într-un sătuc din apropierea capitalei poloneze Varşovia, Frédéric Chopin. Chopin nu este doar cel mai faimos compozitor al secolului al XIX-lea, ci şi un simbol al artistului romantic însuşi. În total, de la Chopin au rămas 230 de piese, toate pentru pian. El a făcut din acest instrument, ceea ce făcuse Paganini din vioară.
Exceptând melodiile pentru voce, un trio şi sonata pentru violoncel şi pian, creaţia lui Chopin este dedicată în întregime instrumentului său favorit, pianul. Muzica sa se numără printre cele care justifică cel mai bine vorbele lui Debbusy : ”Nu se explică, se simte!”. Faptul că Chopin a fost înţeles sau mai degrabă simţit imediat, se datorează clarităţii sunetului, firescului sentimentelor şi a modului de exprimare.

Sublimele Nocturne

„ ...sublimul nu se află în vreun obiect al naturii, ci doar în sufletul nostru...”   -  Immanuel Kant

Sublim –un cuvânt învățat de la Kant. În opera Despre frumos și bine, Immanuel Kant spunea: “Noaptea e sublimă, ziua e frumoasă. Liniştea calmă într-o seară de vară, când lumina pâlpâietoare a stelelor se strecoară printre umbrele întunecate ale nopţii şi luna singuratică apare la orizont, antrenează firile dotate cu sentimentul sublimului în senzaţii înălţătoare ale prieteniei, dispreţului pentru lume, eternităţii. Ziua strălucitoare insuflă o vioiciune activă şi un sentiment de voie bună. Sublimul impresionează, frumosul încântă. Chipul omului stăpânit din plin de sentimentul sublimului este serios, uneori împietrit şi uimit. În schimb, receptarea vioaie a frumosului se recomandă printr-o limpezime strălucitoare a ochilor, prin trăsăturile surâsului şi deseori printr-o voioşie zgomotoasă. 
 Sublimul trebuie să fie întotdeauna mare, frumosul poate fi şi mic.”
Prin extrapolare, Nocturnele lui Chopin ar putea fi sublime? Pentru mine da, sunt sublime! Frumosul e liniştitor şi contemplativ, dar sublimul te zdrobeşte, e impunător şi nu mai există nimic după el. Frumosul îţi deschide gura cu exclamaţii, sublimul ţi-o închide. Frumosul trebuie cântat, dar sublimul există pur si simplu în sine. Așa sunt Nocturnele lui Chopin.
Numai Chopin a știut să dea amploare multiplelor valențe artistice ale Nocturnelor. În Nocturnele lui Chopin trăiește toată poezia romantică. Ele trezesc în imaginația ascultătorilor tablourile nopților de vară, cu foșnetul ramurilor, cântecul privighetorilor, mărturisirile îndrăgostiților. Aşa e de pildă Nocturna în RE bemol major. Alteori se aude clipocitul apei și ți se pare că deasupra râului, în liniștea nopții plutește un cântec trist, melancolic(Nocturna în SOL major).
În ceea ce privește nocturnele, prima a fost scrisă de Chopin în anul 1831, iar ultima în anul 1846. Nocturnele sunt piese de scurtă durată, iar primul compozitor care a inventat acest gen, a fost irlandezul John Field, începând cu anul 1814. Tempo-ul este în general lent, iar partea centrală adesea mai ritmată, mai agitată. Însă la Chopin, nocturnele sale seamănă mai degraba cu mici poeme muzicale. În ele se “amestecă” tristețea cu melancolia și durerea, reprezentând, de fapt, jurnalul său intim. Nocturna nr 13 op 48 nr 1, de exemplu, este una dintre cele mai lungi opere, dar și una dintre cele mai dramatice. Ea constituie un adevărat jurnal intim al lui Chopin, care reprezintă expresia unei dureri intense. Ceea ce este paradoxal în această nocturnă, este faptul că a fost creată tocmai la sfârșitul vieții fericite a lui Chopin.
Nocturnele sale par mici poeme muzicale prin imaginile contrastante: o idee lirică, cantabilă, este întotdeauna opusă unei alteia dramatice, agitate.
Cele 20 de nocturne sunt scrise în decursul întregii sale perioade de creaţie. Numele compozitorului este atât de legat de acest gen datorită cantabilităţii, melodicii generoase, care au făcut din nocturne lucrări de largă accesibilitate. Ele ilustrează pe deplin melodismul chopinian, având teme ample şi fluente, o mare varietate de elemente ornamentale menite a sugera lumina crepusculară (imagine), poezia amurgului sau tablouri dramatice rezultate prin tratarea armonică deosebit de complexă şi îndrăzneaţă.
Pentru acest fapt, Chopin este considerat întemeietorul artistic al nocturnei.
Eminescu spunea că: „Întotdeauna muzica mă predispune spre o visare creatoare. Dar compozitiile lui Chopin m-au transformat cu desăvîrsire. Credeam la un moment dat că plutesc în sferele divine ale nemuririi [...] Era betia inteligentei care îmi subjugase sufletul, îndemnîndu-l să armonizeze întreaga mea fiintă”.

Nocturnele lui Chopin nu au “recomandări” : de ascultat doar în nopţile unui singur anotimp, sau doar în nopţi senine, sau doar în nopţi ploioase. Nocturnele au o singură “indicaţie”: de ascultat în toate anotimpurile sufletului, la orice oră din zi sau din noapte.
Muzica lui Chopin este o combinaţia dintre melancolie si speranta,ea este străbătută de emoţii copleşitoare, sublimă şi profundă.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Spre Corfu cu mașina

În vacanțe călătoresc doar cu mașina, deoarece nu-mi plac avioanele și, în plus, mașina îmi conferă o libertate de mișcare și o oare...