joi, 12 octombrie 2017

Ce înseamnă dorul de ducă?


     Am fost întrebată de multe ori ce mă motivează în alegerea destinațiilor de vacanță și de unde vine acest dor de ducă al meu. 




De curând am citit volumul „Călătorii cu Charley” scris de John Steinbeck, iar cartea începe cu următorul fragment care descrie foarte bine sentimentele unui călător împătimit. Am hotărât să transcriu aici fragmentul respectiv, deoarece   Steinbeck exprimă, mult mai bine decât aș fi făcut-o eu, această stare de euforie care precede o călătorie. Deși mijloacele de călătorie sunt diferite în ziua de azi, sentimentele rămân aceleași.
Vă las în compania lui Steinbeck...



      „Atunci când eram foarte tânăr și mă năpădea dorul de ducă, vârstnicii din jurul meu mă asigurau că, odată ajuns la maturitate, mă voi vindeca de această poftă nebună. Când am mai crescut, remediul prescris era la vârsta mijlocie. La vârsta mijlocie primeam asigurări că o vârstă și mai înaintată îmi va calma febra de a călători și, acum, când am împlinit cincizeci și opt de ani, mă gândesc că poate doar senilitatea îmi va aduce vindecarea. Nimic n-a funcționat. Patru semnale răgușite de sirenă trase de un vapor sunt suficiente să simt cum mi se zbârlesc firele de păr pe ceafă și încep să zdupăi din picioare. Huruitul unui avion, al unui motor care se ambalează, chiar și numai tropotul copitelor unui cal pe pavaj îmi trezesc acel vechi fior, simt cum mi se usucă gura, încep să privesc în gol, palmele mi se înfierbântă și stomacul mi se frământă sus, sub coaste. Într-un cuvânt, lucrurile nu se schimbă deloc în bine; în și mai multe cuvinte, odată hoinar, pe veci hoinar. Mă tem că boala-i fără leac. ...
     Când virusul neastâmpărului pune stăpânire pe un om îndărătnic și drumul care i se deschide în față apare lat, și drept, și atrăgător, victima trebuie să descopere mai întâi un motiv suficient de pertinent ca s-o ia la picior. Asta nu-i o problemă pentru un hoinar adevărat. Are deja pregătite nenumărate argumente din care să aleagă. Apoi, trebuie să-și pună la cale călătoria în timp și spațiu, să aleagă o direcție și o destinație. Ultimul lucru care-i mai rămâne de întocmit este călătoria însăși. Cu ce mijloace, ce să ia cu el, cât va dura. Această parte a pregătirilor e invariabilă și nepieritoare. ...
    Odată ce o călătorie este proiectată, echipamentul adunat și lucrurile puse în mișcare, mai apare un factor în prim-plan. O excursie, un safari, o explorare reprezintă o entitate diferită de toate celelalte călătorii precedente. Are personalitatea, temperamentul, individualitatea, unicitatea sa. O călătorie este asemenea unei ființe vii; nu există două la fel. Și toate planurile, asigurările, metodele și constrângerile se dovedesc fără rost atunci când se confruntă cu ea. Descoperim după ani de luptă că nu noi suntem la comandă, ci călătoria preia comanda. Ca o fatalitate, există tendința de a se alege praful de marile proiecte de călătorie, de programări, de locuri rezervate, pregătiri altfel perfecte, tocmai din cauza personalității călătoriei respective. Numai atunci când aceasta este recunoscută, hoinarul, cu dorințele lui fragile, ca o sticlă proaspăt suflată, se poate relaxa și avansa pe acest drum. Numai după aceea scapă de frustrări. Din acest punct de vedere, o călătorie seamănă cu un mariaj. Calea cea mai sigură de a da greș este încredințarea că tu deții controlul. Acum, după ce v-am spus toate acestea, mă simt mai bine, deși numai cei care au trecut prin astfel de experiențe vor pute înțelege.”

„Stilul lui John Steinbeck este una din minunile epocii noastre.” (Carl Bernstein) 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ce poți face gratis în Odessa? Plimbare prin celebrul cartier Arcadia și prânz la restaurantul la fel de celebru „Dacha”

Arcadia este o parte istorică din Odessa, cunoscută ca o stațiune renumită. Cartierul este situat în partea de coastă a orașului și a f...