Flașnetarul

Vara, în centrul istoric al Brașovului poți întâlni un omuleț bizar, cu mustață, tăcut și zâmbitor, coborât, parcă, ” 2 lozuri” ale lui Caragiale. Jovial, fără  a spune un cuvânt, face poze cu oricine îi cere. Nu cerșește, lumea îi dă câte 1 leu sau 2, dar puțini  cumpără biletul norocos.

 E însoțit mereu de o fetiță oacheșă, îmbrăcată în straie țigănești și cu o salbă de galbeni pe frunte. 

Au priviri triste… probabil cei câțiva bănuți pe care reușesc  să îi strângă sunt insuficienți traiului. De câştigat, câştigă sume modeste: „Nu se câştigă atât de bine, dar de nevoie… Între timp, mai colectez fiare, sticle de plastic.”

Un iz interbelic învăluie străduțele din centrul vechi și fețele turiștilor se luminează  atunci când mica trupă își face apariția. Flașnetarul a învățat să binedispună turiștii și o face cu succes. A devenit unul din cele mai fotografiate personaje și este o adevărată atracție turistică. Flaşneta, mustaţa şi fracul învechit sunt doar un strop din ce-a fost odată bătrânul centru interbelic.

Mândrul proprietar a trei papagali, Trandafir, Patraulea şi Augustin ,a unei  flaşnete şi a doi  şoricei neastâmpăraţi pe care îi ţine în pălărie,flașnetarul  colindă străzile în speranța unui câștig.

  

Trecătorii zâmbesc aproape de fiecare dată atunci când trec pe lângă el. Chiar dacă nu trag un bileţel, se opresc şi fac poze cu papagalii şi şoriceii din pălăria flaşnetarului. Le zâmbeşte tuturor, chiar şi celor care sunt răutăcioşi şi îl iau peste picior, dar el nu se supără şi le vorbeşte mereu frumos, chiar şi celor care ţipă la el. "Aici scrie «la Comedie»", spune el arătând spre flașnetă, "Comedianţii te fac să râzi, nu să plângi".

„M-am născut la început de an şi noroc tot nu am. Mi se spune Chaplin, pentru că port frac, am baston şi joben. Sunt flaşnetar, meserie rar întâlnită în ziua de azi şi pe care am învăţat-o de la unchiul meu. Am doi papagali, Trandafir şi Patraulea. Cu ei îmi câştig bucata de pâine, cât să îmi pot ţine familia de pe o zi pe alta.“

Lumea îl opreşte, se amuză şi plăteşte stăpânului 5 lei ca să primească din cutie câte o hârtiuţă cu „planeta“ sau norocul, trasă cu ciocul de unul dintre cei doi papagali dresaţi. La comanda lui Chaplin, papagalul mic, trage cu ciocul delicat hârtiuţa proorocitoare.

 Farmecul vremurilor apuse trebuie păstrat.” Biletele  sunt de amuzament. Nimeni nu crede în aşa ceva“, mai spune flaşnetarul, cu zâmbetul agăţat de mustaţa mică şi neagră, ca a îndrăgitului Charlie. „Toate sunt bilete de dragoste, bilete de bună dispoziţie, bilete de amuzament, care să-i însenineze ziua omului.”

5 lei viitorul…. Tariful include prezicerile în materie de loto, căsătorie, noroc. Aşa stă scris pe flaşneta maestrului. De fapt, e impropriu spus flaşnetă, pentru că ceea ce a rămas din ea e doar carcasa, bijuteria muzicală nu e funcţională. S-au dus vremurile când străzile Micului Parisi răsunau de acordurile metalice ale cutiei muzicale, cu o largă răspândire în secolul al XVIII-lea. Erau la modă pe la 1900 şi se vedeau şi prin anii ultimului război, purtate de bătrâni nevoiaşi ce le învârteau coarba (n.r.: mâner, manivelă). Erau o delectare pentru toţi, mic sau mare, cei ieşiţi la plimbare pe bulevard, dar mai cu seamă pentru bătrâni, emoţionaţi la auzul melodiilor din tinereţe.

Flaşnetarul face parte dintr- un personaj vechi, istoric. În  timpul ală flaşnetarul plătea locul la cine era prin zonă, ală mai mare care era mai vagabond şi spunea «până aici e locul meu»".

Toți flașnetarii reușeau să transmită o stare de bine și o veselie deosebită. Flașneta (denumită și caterincă) este un instrument muzical portativ, asemănător cu o orgă de dimensiuni mici, acționat manual cu o manivelă și era folosit de muzicanții ambulanți. Interesant că sinonimul de la flașnetă, caterincă provine, se pare, de la un cântec german care începea cu cuvintele „Charmante Catherine”, cântat la flașnete.

Chaplin, așa cum i se mai spune ultimului flașnetar, poartă frac, are baston şi joben, este mereu înconjurat de o mulțime de lume, afirmă :” Prefer să mor decât să las fracul, bastonul, drumurile şi fericirea pe care le-o aduc oamenilor“.