Tatiana's blog: Geniile au microbul nebuniei

„Sunt persoana cea mai singulară pe care a produs-o Spania vreodată“, a scris Dali în memoriile sale. Primul volum, “Viaṭa secretă” a lui Salvador Dali, începând cu paginile de amintiri din pântecele mamei sale şi culminând cu capitolul intitulat „Sunt oare un geniu?“. Titlul următorului volum de amintiri dă un răspuns fără echivoc la această întrebare: “Jurnalul unui geniu”.

Liderul mişcãrii suprarealiste, Salvador Dali s-a nãscut în urmã cu 114 ani într-un mic orãşel spaniel, Figueres, situat la 30 de km de Franṭa, la poalele Pirinieilor.

Dali s-a nãscut în 1904 într-o familie de vazã a oraşului, tatãl sãu fiind funcṭionar superior. Primul fiu al familiei a murit copil fiind, şi artistul a primit numele fratelui sãu mort pe care tatal sãu nu l-a uitat niciodatã.

La şase ani, îşi dorea sã fie bucãtãreasã (nu bucãtar!), la şapte ani, se credea Napoleon. A ajuns, în schimb, liderul mişcãrii suprarealiste şi imaginea universalã a artistului excentric. Cu mustãṭile subṭiri, ridicate în sus ca nişte cârlige, cu favoriṭii lungi, ochii miraṭi şi neapãrat cu un baston în mânã, Dalí este acum, ca şi pe vremea când trãia, inconfundabil. A devenit celebru nu numai prin artã, ci şi prin stil de viaṭã şi afirmaṭii şocante. Obişnuia sã se plimbe pe strãzile New York-ului cu un clopoṭel, ca sã atragã atenṭia asupra lui - gândul cã ar putea trece neobservat era pentru el la fel de insuportabil ca smerenia sau sãrãcia. Afirma cã EL este singurul capabil sã salveze arta modernã, unicul artist cu adevãrat suprarealist. În interviuri, vorbea despre sine la persoana a treia, folosind formulãri ca „divinul Dalí” sau pur şi simplu „divinul”.

A fost incurajat de mic cãtre pictura de cãtre impresionistul Ramon Pichot, prieten de familie al pãrinṭilor.

Începe sã ia cursuri de desen din 1916, primele sale tablouri fiind influenṭate de impresionism şi de picturã spaniola a secolului al XIX-lea, apoi de futurismul italian, pânã în 1920.

Pe la 18 ani s-a mutat la Madrid pentru a studia la Academia regalã de arte unde i-a întâlnit pe Federico Garcia Lorca şi pe Bunel cu care a lucrat la filmul “ Un chien andalou”. "Un Chien Andalou" (1928), în producṭia lui Luis Buñuel şi avându-l ca protagonist pe Salvador Dali e un filmuleṭ scurt (17 min) şi şocant. Este cel mai cunoscut film suprearealist din toatã mişcarea filmelor de avangardã din Franṭa. Metoda cea mai bunã de a aprecia "Un Chien Andalou" e de a te lãsa sedus de imagini şi emoṭii, de a privi cu alṭi ochi, fãrã a cãuta explicaṭii.

Moartea mamei sale chiar dupã primul an de studiu l-a marcat şi, dupã o reprezentare incomoda a Fecioarei Maria, a fost exclus din facultate. Oricum devenise un rebel, umblând îmbrãcat în pantaloni scurṭi şi un pardesiu lung, neîngrijit, un nonconformist. Din acea perioadã au apãrut primele opere mai ciudate ale artistului, cu specific erotic. La Paris unde s-a mutat a fãcut parte din cercul tinerilor impresionişti Paul Eluard, Picasso, Andre Breton, Joan Miro.

Trece prin majoritatea curentelor şi tehnicilor artistice, iar în cele din urmã, dupã ce intra la Academia de Arte Frumoase “San Fernando” din Madrid, îşi gãseşte propriul sãu stil – suprarealist. Îşi dezvoltã o tehnicã aparte, caracteristicã întregii sale opere, bazându-se pe crearea unor extraordinare efecte de iluzie opticã şi, mult mai târziu, foloseşte tehnici stereografice.

Dali nu a fost doar pictor, ci şi om de ştiinṭã, scriitor şi actor. A fost în acelaşi grup de artişti împreunã cu Picasso şi Miro la Paris, însã a reuşit sã îi enerveze pe toṭi şi sã îi determine sã îl excludã din grupul de suprarealişti. Acest lucru l-a determinat sã se considere singurul artist suprarealist. A fost preocupat de suprarealism, marcat de o uşoarã paranoia. A lucrat in spaṭii deschise, incluzând într-o combinaṭie stranie, dar de mare efect oameni, animale, obiecte. A folosit tehnicile utilizate de Renaştere însã în forme anormale. Creazã astfel picturi largi , de mari dimensiuni, cu multe elemente, iraṭional combinate şi deformate intenṭionat.

Scandalos este cuvântul perfect pentru a-l descrie pe Dali. Artist extravagant şi rege al avangardismului, el şi-a lãsat amprenta asupra lumii. Geniul suprarealist a transformat abstractul şi extraordinarul în bucãṭi simbolice de aur.

Salvador Dali (1904-1989) este artistul care prin tot ce a creat, prin atitudinile sale de rãzvrãtire, prin apariṭiile excentrice, prin afirmaṭiile sale, se poate numi unul dintre cei mai importanṭi reprezentanṭi ai curentului suprarealist. Mai mult decât atât, Dali a reuşit sã devinã o vedetã mondialã, folosind în avantajul sãu forṭa mass-mediei.

Excentric, megaloman, original până la limita delirului, teribilist, anarhist, provocator, risipitor, exhibiționist. Extravagant, cu tendinṭe criminale, paranoic, obsedat, masochist, narcisist, geniul lui Dali nu este era izvorât din atingerea unui nivel de conştiinṭã superior. Geniul şi luciditatea sa erau nãscute din spiritului liber, primar, brut, nealterat de societate, de convenṭii sociale şi reguli.

La şcoalã mima diverse crize doar pentru a scãpa de plictisitoarele lectii. Suferea de anghinã şi iubea crizele, îşi iubea durerea, adeseori îşi provoca durerea doar pentru a se autocontempla şi a o studia, îi plãcea sã se deghizeze, îşi numea colegii “copii imbecili care învaṭã ce vrei” .

Detesta lacustele( pe care în copilãrie le iubea , dar simpla conexiune fãcutã la un moment dat între o lãcusta şi capul unui peşte, l-a facut sã le deteste),detesta şi spanacul.

Ura convenṭiile sociale, ura “uniformizarea” maselor, conformismul. Ura repitivitatea. Din aceastã cauzã cei din jur spuneau cã este nebun, deşi toṭi îi recunoşteau talentul şi geniul.

Scoala nu a reprezentat nimic pentru el, fiind permanent cu cel puṭin un pas înaintea colegilor şi chiar a profesorilor.

A fost exmatriculat din şcoala, a fost arestat, a aruncat cu bani în stânga şi în dreapta dar a şi suferit din cauza sãrãciei.

Era un gurmand, iubea mâncãrurile şi bãuturile fine , iubea hainele deosebite.

Încã din copilãrie reuşea sã îi surprindã pe cei din jur cu diverse compoziṭii suprarealiste.

Bonlãvicios, paranoic, introspect,singuratic, lucid, Dali a şocat încã din primii ani ai vieṭii.

Într-o anumitã perioadã obişnuia sã “cumpere” monede de 5 cu monede de 10 şi sã mimeze o stare de încântare spre exasperarea celor din jur.

Devorator de viață, explorator de vise şi tenebre, a metamorfozat Timpul. În arta lui se oglindesc secole întregi de pictură, sculptură, arhitectură. A văzut viitorul, l-a profeṭit prin imagini halucinante. Prezentul în care a trăit l-a valorificat la maximum. A simṭit rapid că industria de divertisment urma să devină o reală religie a secolului XX. A produs opere de artă de lux şi le-a vândut foarte scump. Își declara cu patos interesul pentru bani, dorinṭa şi bucuria de a fi (cât mai) bogat.

Mare parte din viaṭã banii nu au însemnat nimic pentru el, nu le simṭea valoarea. Abia atunci când a simṭit ghearele sãrãciei a început sã conştientizeze şi sã perceapa puterea şi valoarea banului.

A dãruit unei cerşetoare în locul banilor un buchet imens de flori foarte scump, lãsând-o pe aceasta şocatã.

Persecuta “femeile urâte”, apoi plângea în singurãtate.

ÎI plãcea sã se joace cu sentimentele lui şi ale celorlalṭi doar pentru a contempla durerea, mai ales durerea izvorâtã din iubirea neîmplinitã.

“Suferea” şi de o cochetãrie ieşitã din comun, îşi pudra pãrul şi îl aranja cu ulei(pentru vopsea) pentru a arãta precum dansatorii de tango, purta coliere la gât, îşi “fabrica” cu mare migalã , nonconformism şi atenṭie ṭinutele.

Mai mult decât banii, a iubit-o doar pe Gala, zeița, muza, adorata. Pasiunea pentru ea poate fi, eventual, comparată doar cu veneraṭia propriului geniu.

Gala, sotia lui Paul Eluard, marea pasiune a vietii sale i-a devenit muzã şi apoi sotie. A iubit-o enorm şi, din acest motiv, o regãsim în multe din operele sale, ea fiindu-i muzã.

“Tu m-ai vindecat de nebunie. Mulţumesc! Vreau să te iubesc! Vreau să fii soţia mea. Simptomele de isterie dispar unul după altul ca prin magie. Pot să îmi stăpânesc râsul, zâmbetul, mimica. Starea mea de sănătate este asemenea unui boboc proaspăt de trandafir.”

“O iubesc pe Gala mai mult decât pe mama mea, mai mult decât pe tatăl meu, mai mult decât pe Picasso şi chiar mai mult decât banii.”

A recunoscut el însuşi cã acesteia îi datoreazã salvarea de la nebunie, cãci pânã a o intâlni nu a cunoscut dragostea fizicã. Au trãit împreunã o perioadã în Portugalia apoi, în timpul Razboiului Civil Spaniol, s-au mutat la Paris. Dar fiindcã cel de al II-lea rãzboi mondial bãtea la uşã au plecat în America, unde operele lui extravagante l-au fãcut celebru. La New York a fãcut avere. Dupã 1948 s-au întors în Portugalia unde a pictat şi lucrat mult în aşa numita perioadã "mystic and nucelar" pe teme ştiinṭifice, religioase, istorice, un melange...

Povestea este urmãtoarea: a existat cândva un bărbat, Salvador Dali (geniu suprarealist) îndrăgostit nebuneşte de o femeie, căruia i-a promis un castel, i-a dedicat ei întreaga lui operă, iar ea şi-a dedicat lui întreaga ei viaţă. El a regăsit-o în toate tablourile lui, iar ea a acceptat să îi fie muza şi să trăiască în umbra lui.

A fost foarte afectat la moartea Galei în 1982, continuând sã trãiascã în Pubol Castel pe care îl fãcuse cadou soṭiei sale. Chiar a primit titlul de Marchiz de Pombal. În ultimii ani de viaṭã s-a mutat înapoi în Figueres, locuind în Turnul Galatea din propriul teatru/muzeu, fiind foarte bolnav.

Dupã moartea sa în 1989 mormântul sãu a fost amplasat chiar în incinta teatrului /muzeu.

A creat şi a trăit în afara moralei, dar este apreciat chiar dacă multe dintre gesturile sau vorbele sale au fost scandaloase. S-a raportat la lumea întreagă ca la o scenă largă pe care să expună, să se expună. Şi o lume întreagă e fascinată de el.

Își spunea Divinul. Salvador Dali.

Cei care privesc un tablou de Salvador Dalí şi petrec câteva ore în Teatrul – muzeu Dali din Figueres, vãd, probabil, lumea altfel şi cuvintele nonconformistului artist, “Eu nu folosesc droguri. Eu sunt drog.” , capãtã sens.