Salvador Dali – Geniul scanDALIzãrii

  Motto-ul preferat al lui Dali:

  “Singura diferență dintre mine și un nebun este că eu nu sunt nebun.”

Cine a fost de fapt Dali? Un simplu pictor, un nebun, o personalitate cu mustăți ciudate? Dali a fost un personaj la fel de complex şi controversat ca şi arta sa, extravagant, o figurã bizarã a artei moderne. A fost regizorul şi actorul în propriul sãu reality show, iar prima opera de artã a fost el însusi: la optsprezece ani avea pãrul în plete şi favoriṭi imenşi, ciorapi lungi peste marginea pantalonului şi genunchiere .A fost un one-man-show.

Dali a fost pur şi simplu Dali. Acel Dali, care vorbea despre el la persoana a treia, sub numele de “Divinul” şi care a pictat unul dintre cele mai importante tablouri din istorie gândindu-se la brânza Camembert. Apropiaṭii spun că folosea visele şi reveriile sale drept sursă de inspiraṭie a tablourilor, metodă  numitã “paranoico-critică”. 

Dali şi-a cãutat mult timp locul într-un anume curent artistic şi l-a gãsit în suprarealism. Supãrat cã suprarealiştii îi refuzau genialele idei, ba mai mult încearcau sã-l împiedice sã mai picteze, într-un interviu dat unei reviste, la întrebarea reporterului “Ce este suprarealismul?” dã arogantul rãspuns “SUPRAREALISMUL SUNT EU!

De ce ne place  şi ne fascineazã Dali? Pentru cã… e Dali. Pentru cã  transmite. Pentru cã fiecare picturã spune o poveste. Pentru cã a avut curajul sã se impunã. Pentru cã s-a revoltat şi şi-a apãrat opera. Pentru cã a reuşit. A redat prin simboluri, într-un stil propriu şi original o lume diferitã care te îndemnã la visare şi la dorinṭa de a vrea sã fii altfel. Pentru cã Dali a reprezentat  un “ modus vivendi”.

Salvador Dali şi-a găsit timp să contrarieze multă lume.  Prin pictură, interviuri, aforisme şi comportament. Era convins că tot ceea ce se lega de persoana şi de viaţa sa rămânea unic şi marcat pentru totdeauna de un caracter absolut excepţional. Îşi purta mustăţile anti-nietzscheene lungi, îngrijite, orientate înspre cer, asemenea unor antene de captare, având rolul unui organ de simţ adiţional şi strict personal. Îşi ţinea dinţii mereu încleştaţi, pentru a nu-i lăsa libertate timpului să scape. La 49 de ani mărturiseşte: “Sunt tot mai lucid şi sfărâm din ce în ce mai multă perfecţiune între dinţii mei încleştaţi. Voi fi Dalí, voi fi Dalí!”

 Şi-a propus să devină multimilionar şi a reuşit, aşa cum reuşea să realizeze tot ceea ce îşi propunea cu o furie paranoică. Singura metodă de a nu te lăsa cumpãrat cu bani este să îi ai chiar tu, declara el.

Dali a înṭeles un lucru şi anume cã timpurile erau în schimbare. Cã vâlva creatã aducea mai multã notorietate decât orice valoare artisticã şi, prin urmare, mai mulṭi bani. Cu instinctul spectacolului pe care-l avea, cu arta sa incomparabilã de a crea evenimente, el  a devenit pionierul şi maestrul absolut al manipulãrilor mediatice.

Îi plăcea să fie prezent în mediile cele mai diverse, prezenţa lui având, aproape întotdeauna, măcar un element şocant. Exagera în toate, conştient că exagerarea nu-i va prisosi niciodată omenirii. Se considera snob, definind snobismul ca posibilitatea de a te plasa într-o poziţie inaccesibilă celorlalţi, ceea ce le oferea celor din jur un sentiment de inferioritate.

Denimit “Avida Dollars”( o anagram a numelui sãu) de către Bréton, pentru capacitatea sa de a câştiga bani din orice iniţiativă artistică, Dali a devenit din ce în ce mai cunoscut pe plan mondial şi nu s-a opus în nici un mod celebrităţii sale, gustând-o cu plăcerea rafinată a marilor gurmanzi.

Se lasă observat, fotografiat, se expune, îşi prezintă orice colţ al fiinţei, curiozităţile, fetişurile, tipicurile. Este el însuşi un produs, bine ambalat în imensul galantar al umanităţii.

 

A scris despre el în “Jurnalul unui geniu”  şi în  “Viaţa re-secretă “ , într-o manieră picantă şi presărată la tot pasul cu superlative, considerându-şi  întreaga existenţă ca atingând standardele superlativului absolut. “Voi fi un geniu şi lumea mă va admira”, afirma Dali, la doar 16 ani.

De-a lungul timpului, Dali a ilustrat şi cărţi: “Divina Comedie”,” Don Quijote” şi “ Macbeth”. În 1969, a semnat 13 imagini pentru o ediţie de colecţie a lui “Alice în Ţara Minunilor”.

 În carte (o eternă inspiraţie pentru pictor), Alice şi umbra ei îşi sar coarda de la un capitol la altul, printr-un haos de culoare, fluturi şi personaje, care stârnesc inevitabil gândul că, într-o lume ideală, toate cărţile ar fi cu poze. 
 Salvador Dali - Alice's Adventures in Wonderland
https://www.youtube.com/watch?v=ZLkJmLcBIUY 

În 1956, împreunã cu  Walt Disney, Dali creeazã “ Destino”,  un film de scurtmetraj. Acest proiect excepţional folosea o tehnică de animaţie inspirată din lucrările lui Freud despre subconştient şi felul în care imaginile cu dublu sens îl influenţează.

Ideea lui Dali de a “expune într-un fel magic problematica vieţii în labirintul timpului” se combină cu cea  a lui Disney: “o poveste simplă despre o fată aflată în căutarea iubirii adevărate” . Destino, spune tragica poveste de dragoste a lui Chronos – personificare a timpului – și a dragostei pe care o nutrește faṭă de o muritoare, pe fundalul peisajelor suprarealiste ale picturii lui Dalí.

Acestă poveste, prezentată poetic pe imaginile suprarealiste a lui Dali şi pe coloana sonoră a mexicanului Armando Dominguez, redă mitul omului superior care se îndrăgosteşte de o muritoare, acelaşi mit este preluat şi de Eminescu în creaţiile lui (Luceafărul, Scrisoarea I, Odă în metrul antic…).  
Walt Disney's & Salvador Dali - Destino 2003

https://www.youtube.com/watch?v=1GFkN4deuZU

Fragmente din “Jurnalul unui geniu”:

“Încă din fragedã copilarie, am avut vicioasa inspiraţie de a mă considera altfel decât muritorii obişnuiţi. Iată încă un lucru care este pe cale de a-mi reuşi”.

La maturitate, Dali declară: „Sunt una şi aceeași ființă cu adolescentul de altădată, care nu îndrăznea nici măcar să traverseze strada sau terasa din casa părinților săi de rușinos ce era”

“Spania a avut intotdeauna onoarea de a oferi lumii cele mai impunatoare si mai violente contraste. In secolul al XX-lea, ele sunt intruchipate in persoana lui Pablo Picasso si, respectiv, a umilului dumneavoastra servitor. Cele mai importante evenimente care i se pot intâmpla unui pictor contemporan sunt douã:

1. sã fie spaniol;

2. sã se numeasca Gala Salvador Dali.

Exact aceste douã lucruri mi s-au întâmplat mie. Aşa cum o aratã şi numele meu, Salvador, sunt menit nici mai mult nici mai puṭin decât sã salvez pictura modernã de trândãvealã şi de haos. Mã chamã Dali, ceea ce în catalanã înseamnã “dorinṭã” şi o am pe Gala. Picaso e spaniol, fireşte, dar din Gala nu are decât o umbrã biologicã în colṭul urechii stângi şi se numeşte doar Pablo, ca Pablo Casals, ca papucii, adicã are un nume ca toata lumea.” (extras din cartea “Jurnalul unui geniu” – de Salvador Dali, Ed. Humanitas).

10 curiozitãṭi despre Dali:

1. Dupã ce a experimentat  diverse tehnici, Dali a început sã utilizeze iluziile optice şi calambururile vizuale.

2. Dali a devenit interesat de matematicã şi ştiinṭã. A devenit interesat în special de structura DNA-ului.

3. Dali a proiectat logo-ul firmei Chupa Chups, în anul 1969.

4. Dali a murit de insuficienṭã cardiacã la data de 23 ianuarie 1989. Avea 84 de ani.

5. Apar mai multe imagini în picturile suprarealiste ale lui Dali: ceasuri care se topesc, elefanṭi, furnici, ouã, melci şi lãcuste.

6. Salvador Dali a produs peste 1500 de picturi pe parcursul vieṭii lui.

7. Pe lângã picturi, el a mai lãsat moştenire şi numeroase desene, ilustraṭii, sculpturi, filme de  scurtmetraj,  litografii.

8. În 1929, Dali o întâlneşte pe Gala, care atunci era soṭia prietenului sãu, Paul Eluard.

9. Datoritã Galei, acesta a cunoscut iubirea, sub toate formele ei. Acest lucru este reflectat şi în operele lui, fiindcã Gala îi era soṭie şi muzã.

10. Dupã moartea  Galei, din 1982 pânã  în 1983, Dali pictează ultimul sãu tablou, “Coada de rândunicã”.

Citate Salvador Dali:

   * Viaţa e aspiraţie, respiraţie şi expiraţie.

   * În copilărie atât de mult m-am crezut geniu, încât până la urmă am şi ajuns.

   * Nu eu sunt bufonul, ci societatea monstruos de cinică şi naiv de inconştientă care pretinde că este serioasă numai pentru a-şi ascunde mai bine nebunia. Eu, în schimb - nu sunt nebun.

   * Inteligenţa fără ambiţie este ca o pasăre fără aripi.

   *Nu vă temeţi de perfecţiune! N-o s-o atingeţi nicicând!

   *Singura diferenţă dintre mine şi un nebun este că eu nu sunt nebun.

   * Singura diferenţă dintre Grecia cea nemuritoare şi prezent este Sigmund Freud, care a descoperit cum corpul uman, care pe vremea grecilor era neoplatonic, astăzi este plin de sertare secrete care pot fi deschise numai prin psihanaliză.

    *Televiziunea este o pubelă de lux.

    *Nu te obosi să fii modern. Din păcate acesta este singurul lucru, pe care orice ai face, nu-l poţi evita.

    *Şi pentru că sunt un geniu, nu am dreptul să mor.

   * Diferenţa între mine şi un suprarealist este că eu sunt suprarealist.

   * Sunt unele zile când mi se pare că sunt gata să mor din cauza unei supradoze de fericire.

   * Nu consum droguri. Eu sunt droguri.

   * Am o gândire Daliniana: singurul lucru de care nu se va sãtura lumea niciodatã sunt lucrurile scandaloase.

   * Am aşezat urâṭenia la mine pe genunchi, şi aproape imediat m-am plictisit de ea.

   * Pentru a obṭine respect durabil în societate este important sã ai un talent deosebit. Atunci, poṭi sã-i tragic un şut în prohab societãṭii pe care o iubeşti, încã din tinereṭe. Dupa aceea, fii snob.

   * De fapt, este o singura diferenṭã între un nebun şi mine. Nebunul crede cã este sãnãtos. Eu ştiu cã sunt nebun.

“Dacă vei juca rolul unui geniu, vei deveni unul.” Salvador Dali

Surse:

autori.citatepedia.ro

interferente.ro

Internet

istoriesicultura.ro

picturicelebre.ro

Wikipedia.ro