Figueres, oraşul lui Salvador Dali

       Ne aflam în sudul Franṭei, în staṭiunea Saint-Pierre-la-Mer, când gazda noastrã ne-a propus o excursie de o zi acasã la Dali, în Figueres. Zis şi fãcut! Nici vremea nu era bunã de plajã pentru cã Mistralul îşi fãcea de cap, provocând mici furtuni de nisip şi aducând din Mediterana spre ṭãrm ape foarte reci. O schimbare era binevenitã!

Saint-Pierre-la-Mer

Drmul pânã la Figueres (aprox. 140 de km) l-am parcurs în cea mai mare parte pe autostrada A9 şi a durat cam 2 ore cu tot cu opriri.

 

        Situat in extremitatea nord-estica a Spaniei, cu o populatie de 42.000 de locuitori, Figueres este cel mai mare oras de la graniṭa cu Franṭa. Figueres este un oraş în Catalunya, provincia Girona, care se află situat la 142 kilometri de Barcelona şi la 26 de kilometri de frontiera Spaniei cu Franţa. Zona în care se află oraşul Figueres este situată între lanţul muntos al Pirineilor şi regiunea litorală Costa Brava. Oraşul se intinde pe o suprafata de 19,31 km² si numãrã 44.255 de locuitori. Altitudinea medie este de 39 m. Figueres este capitala districtului Alt Empordà din provincia spaniola Girona, locul de nastere al excentricului artist Salvador Dalí.

Un locuitor din Figueres se numeste un Figuerenques. Denumirea în francezã este Figueras, denumirea în englezã este Figueres.

Sfântul protector este Sant Pere. Site-ul internet este http://www.figueres.cat

Principala atracṭie a oraşului este muzeul dedicat lui Dalí - al doilea cel mai vizitat muzeu din Spania, dupã El Prado.

Muzeul-Teatru Salvador Dali

       Întreaga zonã Alt Empordà este interesantã pentru iubitorii istoriei şi gastronomiei specifice nordului Cataloniei, iar Figueres este o bazã idealã pentru a explora regiunea. În plus, oraşul se afla la 15 minute cu maşina sau 25 minute cu trenul faṭã de plajele de pe Costa Brava.

Situat între capãtul de est al munṭilor Pirinei şi Costa Brava, Figueres se remarcă prin 3 monumente importante: Castelul Sant Ferran(cel mai mare monument din Catalonia) , Biserica parohială Sant Pere(Sfantu' Petru) , Muzeul Gala Salvador Dalí. Castelul Sant Ferran, o fortãreaṭã construitã în secolul XVIII, dominã oraşul de pe vârful unui deal. Dimensiunile sale colosale şi suprafaṭa de aproape 3 km îl fac unul din cele mai mari palate din lume.

Castelul Sant Ferran

  

Alte douã muzee completeazã oferta culturalã a oraşului. Muzeul Catalan de Pãpuşi, inaugurat  în anul  1982, în incinta Hotelului Paris. Sunt expuse peste 40.000 de exponate: o mare varietate de pãpuşi din diferite timpuri şi civilizaṭii , construcții mecanice , seturi de teatru în miniatură , animale de carton şi cai, bucãtãrii, mingi, avioane , maşini, trenuri, marionete , trucuri de magie , jocuri pentru nevăzători , flaşnete , soldaṭi , roboṭi , motoare cu aburi , ursuleṭi de pluş , triciclete , scutere , etc. Multe dintre aceste articole sunt însoṭite de fotografii vechi ale copiilor cu jucăriile lor . Unele dintre jucăriile aparṭin unor personalități , cum ar fi Anna Maria și Salvador Dalí , Federico García Lorca , Joan Miró , Josep Palau, Frederic Amat ş.a .

 

              
Un alt muzeu este Empordà Museum unde poṭi pãtrunde în istoria şi arta Spaniei.

 Centrul oraşului si principalul loc de promenadã, La Rambla, concentreazã proiecte arhitectonice din secolele IX şi XX: Casa Cusi, Casa Puig-Soler, Casa Salleras construite în stil modernist , Casa Bonaterra, Casa del Cafe Progres si Casa Polideseia în stil neoclasic.

 

Toate acestea completeazã un oraş cu puternice tradiṭii catalane, Figueres fiind locul de naştere al "sardana" dansul tradiṭional Catalan. Sardana este un dans tradiṭional spaniol, care este dansat într-un cerc, în timp ce dansatorii se ṭin de mâini . Își are originea în regiunea istorică a Empordà, în partea de nord-est a regiunii catalane, dar a devenit popular în întreaga Catalonia în timpul secolului XX. Numrãul dansatorilor este variabil, în timpul petrecerilor de stradã oamenii se alãturã cercului format, acesta devenind tot mai mare. La toate sărbătorile, mari sau mici, naţionale sau locale, populare sau religioase, în marile oraşe sau în mărunte comunităţi săteşti, cercurile dansatorilor de sardana adună oameni de toate vârstele şi condiţiile sociale. Trecătorii îşi lasă servietele şi coşurile pentru cumpărături în mijlocul cercului şi se bucură de ocazia de a intra în acest dans specific Cataluniei. Participarea nu presupune nici costume speciale şi nici pregătiri minuţioase – totul se desfăşoară spontan şi firesc, debordând de bucuria comunicării prin acest mic fragment al unei moşteniri culturale fabuloase. Sardana pare un dans atemporal, desprins din mentalitatea şi felul de a trăi şi a simţi al catalanilor. Dar aşa cum îl simt catalanii, sardana este mai mult decât un dans… este un ceremonial plin de spectacol, grandoare, ritm şi viaţă, este cel mai reprezentativ şi vechi dans tradiţional, una dintre trăsăturile identitare pe care catalanii le promovează într-o lume guvernată de devălmăşia globalizării.

Pentru a ajunge în piaṭa Gala, locul unde este amplasat Muzeul Dali, strãbatem strãduṭe înguste, cu clãdiri vechi, construite în stil francez, ceea ce trãdeazã apropierea de graniṭa cu Franṭa şi influenṭa ei asupra arhitecturii oraşului.

    Piaṭa Gala a fost amenajată în 1850, pe un teren ocupat de un vechi cimitir.  A funcţionat la început ca piaţă de peşte, apoi, peste doar câţiva ani, spaţiul a fost alocat construirii Teatrului Municipal Figuerés. . Clădirea realizată, o construcţie monumentală proiectată de Roca i Bros şi Felix Cage, a fost foarte populară până la începutul sec. XX, când cinematograful în plin avânt a eclipsat spectacolul de teatru. Ulterior, în timpul Războiului Civil din Spania, construcţia a fost parţial distrusă, apoi incendiată de trupele franchiste în 1939 şi în cele din urmă abandonată vreme de câteva decenii.

Cel mai important lucru ce şi-a lãsat amprenta asupra oraşului a fost naşterea lui Salvador Dalí. Teatrul - Muzeu Dalí , situat în vechiul teatru municipal a devenit unul dintre principalele locaṭii culturale din oraş şi din aceastã parte a Spaniei. Desenat de însuşi artistul, Muzeul - Teatru conṭine cea mai importantã expoziṭie cu lucrãrile sale. Muzeul Dali este un univers halucinant: 22 de camere decorate după indicațiile lui Dali, cu opere de-ale lui, cu desene și schițe inspirate din operele lui sau din colecția lui personală.

Muzeul Dali din Figueres este parcã rupt din alta lume, nu degeaba este numit cel mai mare `` obiect `` suprarealist din lume. Deschis în anul 1974 în locul fostului teatru din Figueres,  muzeul deṭine cea mai mare parte a operelor artistului , de pe tot parcursul viṭtii lui artistice.  Ele te ajutã sã faci o cãlãtorie prin viaṭa şi activitatea celui care a fost considerat maestrul suprarealismului. Locul a fost extins şi cu Torre Galatea, unde genialul artist a decedat.

Torre Galatea

Chiar lângă muzeu este biserica Sant Pere , locul unde a fost botezat Dali şi reprezintã una dintre caracteristicile arhitecturale cele mai interesante ale orașului. Prima mentionare a acesteia dateazã din  1020 şi a fost , probabil, ridicată pe locul unei foste biserici creștine timpurii . Din prima biserica romanica ( secolele 10 - 11 ), există resturi de peretele în nord. La sfârșitul secolului al XIV-lea Regele Petru al IV-lea, numit “cel Ceremonios” a ordonat construirea unei noi biserici , care , în urma canoanele arhitecturale ale perioadei , a fost în stil gotic .Fațada în stil neoclasic, a fost reconstruitã în 1578 și are characteristic  o fereastrã în formã de ochi mare de taur care oferă lumină pentru toată nava. În ultimii ani biserica a suferit mai multe extensii ( în 1678 au început lucrările la capela Dolors , pe partea de nord ) și modificări . În timpul războiului civil spaniol a ars și a fost parțial demolatã. În  1941, Primăria a început să  o reconstruiască .

 

Biserica Sant Pere 

  Imaginea pieṭei este completatã de multitudinea de cafenele şi de magazine de suveniruri şi de bijuterii inspirate din opera lui Dali, imitaṭii dupã celebrele bijuterii create de artist, cu preṭuri pe mãsura faimei personajului şi a locului în care se aflã.

   

        

       Impactul vizual al pieṭii asupra turiştilor este puternic datoritã alãturãrii celor trei stiluri arhitecturale - goticul religios al bisericii, clasicismul faṭadei teatrului, singurul element arehitectonic rãmas în picioare din clãdirea bombardatã, peste care pluteşte visul  suprarealist al lui Dali. Marmura caldã a teatrului, cu ziduri colorate ca o imensã prãiturã, decoratã cu îngeri, muze şi sfere aurite se alãturã în mod ciudat pietrei albe şi austere a bisericii alcãtuind un univers  ireal, suprarealist.

Figueres e un orăşel plin de platani, unde în zilele de sărbătoare, dar şi sâmbetele, oamenii se adună şi dansează sardana. Cu limba lor, cu modul lor de a fi, de o anumită duritate,  catalanii sunt fascinanţi, cu seriozitatea şi punctualitatea cu care vin la întâlnirile din parcul central al oraşului, unde orchestra intonează sardana.

  

  

Scriitorul Juan Maragall spunea :„Catalanul, sub toate aspectele e un tip direct, care iubeşte francheţea. Este rapid în reacţiile afective, dar nu le exagerează: nici trădător, nici martir. Dragostea sa cea mai durabilă este cea pentru libertate. A învăţat de la mare şi de la piscurile munţilor. Esenţa sufletului catalan: libertatea.”

Figueres ar fi rãmas un banal orãşel de provincie dacã aici nu s-ar fi nãscut Salvador Dali. Notorietatea lui Dali a fãcut ca Figueres sã fie cunoscut pe întreg mapamondul, muzeul fiind vizitat anual de peste 1.250.000 de turişti care aduc  peste 13 mil. de euro încasãri/an muzeului.

 

"În copilărie atât de mult m-am crezut geniu, încât până la urmă am şi ajuns."- Salvador Dali

Mai multe imagini pe pagina de facebook a blogului:
https://www.facebook.com/media/set/?set=a.738391286213540.1073741841.209415662444441&type=3&uploaded=66