Autismul… o enigmã
pentru cei mai mulṭi dintre noi, un cuvânt care ne sperie deoarece este
o tulburare prezentã pe toată durata vieții – nu dispare când copilul crește.
Dar persoana din spatele acestui cuvânt
este întotdeauna unicã. Are o personalitate, are o voce, are talente pe
care mulṭi dintre noi nu le avem. În schimb, noi, cei care privim de pe
margine, suntem prizonieri în închisoarea minṭii noastre, nu autiştii, cum
frecvent se spune, pentru cã-i privim pe
cei care suferã de aceastã afecṭiune, ca pe nişte ciudaṭi şi-i marginalizãm, nu
suntem capabili sã-i acceptãm cu toleranṭã şi înṭelegere. Mã întreb dacã
autismul societãṭii nu este mai grav, deoarece este un autism asumat!
Ca sã înṭelegem un
copil cu autism ar trebui sã ne imaginãm cum ar fi dacã într-o bunã zi n-am mai
putea zâmbi atunci când suntem fericiṭi, cum ar fi dacã n-am mai putea plânge
când o supãrare ne-ar copleşi, dacã n-am mai putea reacṭiona emoṭional la niciuna
dintre trãirile cotidiene! Pentru cã autistul nu poate fi empatic, nu poate
interacṭiona cu mediul, el trãieşte în lumea pe care şi-o construieşte.
“Autismul este una
dintre cele mai bizare boli cunoscute de omenire. Autismul este o afecṭiune
caracterizată prin scăderea capacităţii de a comunica şi de a interacţiona pe
plan social, prin comportament stereotip şi repetitiv, cu simptome ce se
manifestă de obicei înaintea vîrstei de trei ani. Deoarece cauzele nu sînt
cunoscute, boala nu poate fi prevenită. Gravitatea autismului variază de la
sever la uşor, intersectîndu-se cu diverse nivele de inteligenţă care, la
rîndul lor, variază de la dificultăţi profunde de învăţare, pînă la nivele
normale sau, în cazuri rare, la inteligenţă superioară, chiar aproape de
genialitate.”
Am privit timp de o orã
copii autişti, terapeuṭi şi pãrinṭi ai copiilor cu autism. Am fost impresionatã
pânã la lacrimi de pãrinṭii copiilor, aceşti mucenici ai zilelor noastre. A fi
pãrinte e un job full time şi complex. A fi pãrinte de copil autist e un
univers de joburi. Eşti mamã sau tatã, terapeut, logoped, kinetoterapeut,
partener de joacã, profesor, psiholog. Job-ul unui pãrinte de copil cu autism nu începe la ora 9
dimineaṭã şi se sfârşeşte la ora 17. Acest job începe la trezire şi se încheie
la culcare.
Pentru pãrinṭi,
zâmbetul copilului este cel mai mare dar, nu existã ceva mai frumos! Zâmbetul
copilului îṭi lumineazã viaṭa, îṭi încãlzeşte sufletul,te face sã simṭi cã
trãieşti. În cazul copiilor cu autism, zâmbetul este un dar şi mai preṭios,
deoarece el apare dupã mulṭi ani de terapie.
Pãrinṭii copiilor
autişti sunt pãrinṭi pe care viaṭa i-a
transformat în oameni extraordinari. Ei s-au transformat din oameni obişnuiṭi în
luptãtori adevãraṭi, în oameni care nu şi-au pierdut optimismul şi care,
în ciuda greutãṭilor, au puterea de a lupta, de a zãmbi şi de a privi cel mai
mic progres al copilului ca pe o mare realizare. Este o lecṭie pe care noi,
pãrinṭii celorlalṭi copii, ar trebui s-o învãṭãm!
Data de 2 Aprilie
marchează Ziua Internațională de Conștientizare a Autismului, stabilită de
Organizația Națiunilor Unite, în urmă cu 5 ani. În toată lumea, în jurul
acestei date, organizațiile care promovează cauza persoanelor cu autism
desfășoară acțiuni menite să atragă atenția asupra problematicii autismului
care atinge, conform celor mai recente studii, 1 din 68 de persoane, ajungând
să reprezinte o prioritate în politicile de sănătate ale statelor.
Baloane albastre, dans,
zâmbete . Părinţi, terapeuṭi, studenṭi olandezi
şi copii s-au reunit miercuri, 2 aprilie, în Piaṭa Roman Vodã,
din Roman şi au marcat astfel Ziua
Internaţională de Conştientizare a Autismului.
Ziua Internațională de
Conștientizare a Autismului a fost marcatã la Roman printr-un flash mob
organizat de Centrul “Delfinul” din Roman în colaborare cu Asociaṭia “Betania
din Bacãu. Asociatia “Betania” a fost prima organizaṭie din Moldova care a
înfiinṭat un centru pentru copiii autişti si
care oferã, acum, servicii terapeutice de înalt profesionalism.
Dupã ani de terapii în Roman, Iaşi şi Bacãu, anul trecut, în luna noiembrie, inimoasa Alina Mihaela Iucha, mama a doi bãieṭi diagnosticaṭi cu autism, a reuşit sã înfiinṭeze şi în Roman, cu sprijinul Asociaṭiei “Betania” Bacãu şi a Primãriei Roman, centrul “Delfinul”, frecventat de 30 de copii. Copiii diagnosticaṭi cu autism beneficiazã în cadrul centrului de programe de terapie individualizate, sub îndrumarea terapeuṭilor specializati.
Manifestarea din Roman,
cred cã prima de acest gen organizatã în oraşul nostru, a fost extrem de emoṭionantã.
M-a urmãrit pânã târziu în noapte, imaginea copiilor în albastru, ṭinând cu
îndârjire în mâini, baloanele albastre. Auzeam în minte plânsetul disperat al
unui copil care nu voia cu niciun preṭ sã se despartã de comoara lui, balonul
albastru. Revedeam ochii înlãcrimaṭi ai mamei care încerca sã-şi linişteascã copilul
şi am realizat cât de slabã sunt în comparaṭie cu tãria pãrinṭilor copiilor cu
autism. Am realizat atunci cã aceşi
pãrinṭi sunt incomensurabil mai buni, mai rãbdãtori şi mai puternici
decât mulṭi dintre noi.
Alãturi de copiii şi pãrinṭii acestora, au fost prezenṭi reprezentanṭi ai Asociaṭiei “Betania” din Bacãu, studenṭi la psihologie din Olanda, foarte inimoşi, care efectueazã practica în cadrul asociaṭiei, elevi ai şcolii “Vasile Alecsandri” din Roman şi copii de la Fundaṭia Murialdo.
Emoṭionante au fost mesajele scrise pe afişele create de cãtre elevii şcolii Carol I din cartierul Bãlcescu, îndrumaṭi de profesorul de sprijin Andreea Gãinã şi de copiii care frecventeazã Fundaṭia Murialdo, coordonaṭi de Anamaria şi Ema.
Flash mob-ul a fost realizat de membrii clubului “A&M Dance Club” şi de elevii clasei a VIII-a D de la şcoala “Vasile Alecsandri”, îndrumaṭi de instructorii Alina Boiciuc şi Marius Ţocu.
La final, zeci de baloane albastre au fost înãlṭate spre cer de
copiii, pãrinṭii şi voluntarii îmbrãcaṭi în tricouri de culoarea cerului,
culoarea albastrã fiind reprezentativã la nivel mondial pentru persoanele
diagnosticate cu autism.
Nu ştiu ce e în sufletul unui pãrinte cu un copil diagnosticat cu autism pentru cã nu am tãria de a-l întreba despre ceea ce simte, despre gândurile sau nãzuinṭele sale.
Dacă vreun pãrinte doreşte sã-şi exprime sentimentele, îl invit s-o facă pe aceastã pagina. Îi asigur de toatã admiraṭia mea şi regret cã nu ştiu sã fac mai multe!
Mulțumesc celor prezenṭi
în piaṭã pentru lecṭia frumoasã despre rãbdare, smerenie şi speranṭã pe care mi-au
predat-o în acea zi mohorâtã de aprilie!
A fost o zi de impact
emoṭional, plinã de culoare şi mesaj…
Și în final un film de excepție...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu