Autismul nu este o alegere. Discriminarea, da. Susține această cauză!

Autismul… o enigmã  pentru cei mai mulṭi dintre noi, un cuvânt care ne sperie deoarece este o tulburare prezentã pe toată durata vieții – nu dispare când copilul crește. Dar persoana din spatele acestui cuvânt  este întotdeauna unicã. Are o personalitate, are o voce, are talente pe care mulṭi dintre noi nu le avem. În schimb, noi, cei care privim de pe margine, suntem prizonieri în închisoarea minṭii noastre, nu autiştii, cum frecvent se spune, pentru cã-i  privim pe cei care suferã de aceastã afecṭiune, ca pe nişte ciudaṭi şi-i marginalizãm, nu suntem capabili sã-i acceptãm cu toleranṭã şi înṭelegere. Mã întreb dacã autismul societãṭii nu este mai grav, deoarece este un autism asumat!

Ca sã înṭelegem un copil cu autism ar trebui sã ne imaginãm cum ar fi dacã într-o bunã zi n-am mai putea zâmbi atunci când suntem fericiṭi, cum ar fi dacã n-am mai putea plânge când o supãrare ne-ar copleşi, dacã n-am mai putea reacṭiona emoṭional la niciuna dintre trãirile cotidiene! Pentru cã autistul nu poate fi empatic, nu poate interacṭiona cu mediul, el trãieşte în lumea pe care şi-o construieşte.

“Autismul este una dintre cele mai bizare boli cunoscute de omenire. Autismul este o afecṭiune caracterizată prin scăderea capacităţii de a comunica şi de a interacţiona pe plan social, prin comportament stereotip şi repetitiv, cu simptome ce se manifestă de obicei înaintea vîrstei de trei ani. Deoarece cauzele nu sînt cunoscute, boala nu poate fi prevenită. Gravitatea autismului variază de la sever la uşor, intersectîndu-se cu diverse nivele de inteligenţă care, la rîndul lor, variază de la dificultăţi profunde de învăţare, pînă la nivele normale sau, în cazuri rare, la inteligenţă superioară, chiar aproape de genialitate.”

 

Am privit timp de o orã copii autişti, terapeuṭi şi pãrinṭi ai copiilor cu autism. Am fost impresionatã pânã la lacrimi de pãrinṭii copiilor, aceşti mucenici ai zilelor noastre. A fi pãrinte e un job full time şi complex. A fi pãrinte de copil autist e un univers de joburi. Eşti mamã sau tatã, terapeut, logoped, kinetoterapeut, partener de joacã, profesor, psiholog. Job-ul unui  pãrinte de copil cu autism nu începe la ora 9 dimineaṭã şi se sfârşeşte la ora 17. Acest job începe la trezire şi se încheie la culcare.

Pentru pãrinṭi, zâmbetul copilului este cel mai mare dar, nu existã ceva mai frumos! Zâmbetul copilului îṭi lumineazã viaṭa, îṭi încãlzeşte sufletul,te face sã simṭi cã trãieşti. În cazul copiilor cu autism, zâmbetul este un dar şi mai preṭios, deoarece el apare dupã mulṭi ani de terapie.

Pãrinṭii copiilor autişti sunt pãrinṭi  pe care viaṭa i-a transformat în oameni extraordinari. Ei s-au transformat din oameni obişnuiṭi  în  luptãtori adevãraṭi, în oameni care nu şi-au pierdut optimismul şi care, în ciuda greutãṭilor, au puterea de a lupta, de a zãmbi şi de a privi cel mai mic progres al copilului ca pe o mare realizare. Este o lecṭie pe care noi, pãrinṭii celorlalṭi copii, ar trebui s-o învãṭãm!

Data de 2 Aprilie marchează Ziua Internațională de Conștientizare a Autismului, stabilită de Organizația Națiunilor Unite, în urmă cu 5 ani. În toată lumea, în jurul acestei date, organizațiile care promovează cauza persoanelor cu autism desfășoară acțiuni menite să atragă atenția asupra problematicii autismului care atinge, conform celor mai recente studii, 1 din 68 de persoane, ajungând să reprezinte o prioritate în politicile de sănătate ale statelor.

Baloane albastre, dans, zâmbete . Părinţi, terapeuṭi, studenṭi olandezi  şi copii s-au reunit miercuri, 2 aprilie, în Piaṭa Roman Vodã, din Roman şi au marcat astfel  Ziua Internaţională de Conştientizare a Autismului.

Ziua Internațională de Conștientizare a Autismului a fost marcatã la Roman printr-un flash mob organizat de Centrul “Delfinul” din Roman în colaborare cu Asociaṭia “Betania din Bacãu. Asociatia “Betania” a fost prima organizaṭie din Moldova care a înfiinṭat un centru pentru copiii autişti si  care oferã, acum, servicii terapeutice de înalt profesionalism.

Dupã ani de terapii în  Roman, Iaşi şi Bacãu, anul trecut, în luna noiembrie, inimoasa Alina Mihaela Iucha, mama a doi bãieṭi diagnosticaṭi cu autism, a reuşit sã înfiinṭeze şi în Roman, cu sprijinul Asociaṭiei “Betania” Bacãu şi a Primãriei Roman,  centrul “Delfinul”, frecventat de 30 de copii. Copiii diagnosticaṭi cu autism beneficiazã în cadrul centrului de programe de terapie individualizate, sub îndrumarea terapeuṭilor specializati.

Manifestarea din Roman, cred cã prima de acest gen organizatã în oraşul nostru, a fost extrem de emoṭionantã. M-a urmãrit pânã târziu în noapte, imaginea copiilor în albastru, ṭinând cu îndârjire în mâini, baloanele albastre. Auzeam în minte plânsetul disperat al unui copil care nu voia cu niciun preṭ sã se despartã de comoara lui, balonul albastru. Revedeam ochii înlãcrimaṭi ai mamei care încerca sã-şi linişteascã copilul şi am realizat cât de slabã sunt în comparaṭie cu tãria pãrinṭilor copiilor cu autism. Am realizat atunci cã aceşi  pãrinṭi sunt incomensurabil mai buni, mai rãbdãtori şi mai puternici decât mulṭi dintre noi.

Alãturi de copiii şi pãrinṭii acestora, au fost prezenṭi reprezentanṭi ai Asociaṭiei “Betania” din Bacãu, studenṭi  la psihologie din Olanda, foarte inimoşi, care efectueazã practica în cadrul asociaṭiei, elevi ai şcolii “Vasile Alecsandri” din Roman şi copii de la Fundaṭia Murialdo.

 

Emoṭionante au fost mesajele scrise pe afişele create de cãtre elevii şcolii Carol I din cartierul Bãlcescu, îndrumaṭi de profesorul de sprijin Andreea Gãinã şi de copiii care frecventeazã Fundaṭia Murialdo, coordonaṭi de Anamaria şi Ema.

Flash mob-ul a fost realizat de membrii clubului “A&M Dance Club” şi de elevii clasei a VIII-a D de la şcoala “Vasile Alecsandri”, îndrumaṭi de instructorii Alina Boiciuc şi Marius Ţocu.

 

La final, zeci de  baloane albastre au fost înãlṭate spre cer de copiii, pãrinṭii şi voluntarii îmbrãcaṭi în tricouri de culoarea cerului, culoarea albastrã fiind reprezentativã la nivel mondial pentru persoanele diagnosticate cu autism.

Nu ştiu ce e în sufletul unui pãrinte cu un copil diagnosticat cu autism pentru cã nu am tãria de a-l întreba despre ceea ce simte, despre gândurile sau nãzuinṭele sale.
 Dacă vreun pãrinte doreşte  sã-şi exprime sentimentele, îl invit s-o facă pe aceastã pagina. Îi asigur de toatã admiraṭia mea şi regret cã nu ştiu sã fac mai multe!

Mulțumesc celor prezenṭi în piaṭã pentru lecṭia frumoasã despre rãbdare, smerenie şi speranṭã pe care mi-au predat-o în acea zi mohorâtã de aprilie!

A fost o zi de impact emoṭional, plinã de culoare şi mesaj…

Și în final un film de excepție...

https://www.youtube.com/results?search_query=rain+man+trailer

Sublimele Nocturne

„Azi îţi voi cânta Nocturna lui Chopin… nu mă-ntrerupe, nu mă bruia cu vânt şi ploi…”

Articolul este dedicat aniversării a 206 ani de la nașterea lui Frédéric Chopin,supranumit ”poetul pianului”care, deși a trăit doar 39 de ani, a fost unul dintre cei mai prolifici şi influenţi compozitori de muzică pentru pian.

La 1 martie 1810, se năştea, într-un sătuc din apropierea capitalei poloneze Varşovia, Frédéric Chopin. Chopin nu este doar cel mai faimos compozitor al secolului al XIX-lea, ci şi un simbol al artistului romantic însuşi. În total, de la Chopin au rămas 230 de piese, toate pentru pian. El a făcut din acest instrument, ceea ce făcuse Paganini din vioară.

Exceptând melodiile pentru voce, un trio şi sonata pentru violoncel şi pian, creaţia lui Chopin este dedicată în întregime instrumentului său favorit, pianul. Muzica sa se numără printre cele care justifică cel mai bine vorbele lui Debbusy : ”Nu se explică, se simte!”. Faptul că Chopin a fost înţeles sau mai degrabă simţit imediat, se datorează clarităţii sunetului, firescului sentimentelor şi a modului de exprimare.

Sublimele Nocturne

„ ...sublimul nu se află în vreun obiect al naturii, ci doar în sufletul nostru...”   -  Immanuel Kant

Sublim –un cuvânt învățat de la Kant. În opera Despre frumos și bine, Immanuel Kant spunea: “Noaptea e sublimă, ziua e frumoasă. Liniştea calmă într-o seară de vară, când lumina pâlpâietoare a stelelor se strecoară printre umbrele întunecate ale nopţii şi luna singuratică apare la orizont, antrenează firile dotate cu sentimentul sublimului în senzaţii înălţătoare ale prieteniei, dispreţului pentru lume, eternităţii. Ziua strălucitoare insuflă o vioiciune activă şi un sentiment de voie bună. Sublimul impresionează, frumosul încântă. Chipul omului stăpânit din plin de sentimentul sublimului este serios, uneori împietrit şi uimit. În schimb, receptarea vioaie a frumosului se recomandă printr-o limpezime strălucitoare a ochilor, prin trăsăturile surâsului şi deseori printr-o voioşie zgomotoasă. 

 Sublimul trebuie să fie întotdeauna mare, frumosul poate fi şi mic.”

Prin extrapolare, Nocturnele lui Chopin ar putea fi sublime? Pentru mine da, sunt sublime! Frumosul e liniştitor şi contemplativ, dar sublimul te zdrobeşte, e impunător şi nu mai există nimic după el. Frumosul îţi deschide gura cu exclamaţii, sublimul ţi-o închide. Frumosul trebuie cântat, dar sublimul există pur si simplu în sine. Așa sunt Nocturnele lui Chopin.

Numai Chopin a știut să dea amploare multiplelor valențe artistice ale Nocturnelor. În Nocturnele lui Chopin trăiește toată poezia romantică. Ele trezesc în imaginația ascultătorilor tablourile nopților de vară, cu foșnetul ramurilor, cântecul privighetorilor, mărturisirile îndrăgostiților. Aşa e de pildă Nocturna în RE bemol major. Alteori se aude clipocitul apei și ți se pare că deasupra râului, în liniștea nopții plutește un cântec trist, melancolic(Nocturna în SOL major).

În ceea ce privește nocturnele, prima a fost scrisă de Chopin în anul 1831, iar ultima în anul 1846. Nocturnele sunt piese de scurtă durată, iar primul compozitor care a inventat acest gen, a fost irlandezul John Field, începând cu anul 1814. Tempo-ul este în general lent, iar partea centrală adesea mai ritmată, mai agitată. Însă la Chopin, nocturnele sale seamănă mai degraba cu mici poeme muzicale. În ele se “amestecă” tristețea cu melancolia și durerea, reprezentând, de fapt, jurnalul său intim. Nocturna nr 13 op 48 nr 1, de exemplu, este una dintre cele mai lungi opere, dar și una dintre cele mai dramatice. Ea constituie un adevărat jurnal intim al lui Chopin, care reprezintă expresia unei dureri intense. Ceea ce este paradoxal în această nocturnă, este faptul că a fost creată tocmai la sfârșitul vieții fericite a lui Chopin.

Nocturnele sale par mici poeme muzicale prin imaginile contrastante: o idee lirică, cantabilă, este întotdeauna opusă unei alteia dramatice, agitate.

Cele 20 de nocturne sunt scrise în decursul întregii sale perioade de creaţie. Numele compozitorului este atât de legat de acest gen datorită cantabilităţii, melodicii generoase, care au făcut din nocturne lucrări de largă accesibilitate. Ele ilustrează pe deplin melodismul chopinian, având teme ample şi fluente, o mare varietate de elemente ornamentale menite a sugera lumina crepusculară (imagine), poezia amurgului sau tablouri dramatice rezultate prin tratarea armonică deosebit de complexă şi îndrăzneaţă.

Pentru acest fapt, Chopin este considerat întemeietorul artistic al nocturnei.

Eminescu spunea că: „Întotdeauna muzica mă predispune spre o visare creatoare. Dar compozitiile lui Chopin m-au transformat cu desăvîrsire. Credeam la un moment dat că plutesc în sferele divine ale nemuririi [...] Era betia inteligentei care îmi subjugase sufletul, îndemnîndu-l să armonizeze întreaga mea fiintă”.

Nocturnele lui Chopin nu au “recomandări” : de ascultat doar în nopţile unui singur anotimp, sau doar în nopţi senine, sau doar în nopţi ploioase. Nocturnele au o singură “indicaţie”: de ascultat în toate anotimpurile sufletului, la orice oră din zi sau din noapte.

Muzica lui Chopin este o combinaţia dintre melancolie si speranta,ea este străbătută de emoţii copleşitoare, sublimă şi profundă.

                 Frédéric Chopin: 19 Nocturnes - Arthur Rubinstein