Amintiri din “Epoca de Aur”

“Revoluția” m-a prins în Ţinutul Secuiesc. Aveam 28 de ani, funcţii şi mulţi bani. Lucram în extracţia petrolului, locuiam într-o organizare de şantier împreunã cu foarte mulţi tineri veseli şi petrecãreţi. Era ca într-o tabără permanentă, plătită de stat.

"Mândria de a fi român se stinge ca flacăra unei lumânări într-un spaţiu fără oxigen."

M-am hotãrât sã renunţ pentru o perioadã la seria articolelor  despre cãlãtorii şi sã dedic o parte din gândurile şi din timpul meu acestei luni magice din calendar şi din viaţa noastrã-Decembrie.

Decembrie este a 12-a lună a anului în calendarul Gregorian și una dintre cele șapte luni gregoriene cu o durată de 31 de zile.

Numele lunii decembrie (latină: December) vine de la cuvântul latinesc decem, zece, pentru că luna decembrie era a zecea lună în calendarul roman.

Grecii numeau luna decembrie Poseidon. În România, luna decembrie, popular, se numește Undrea. 

Città murate - Montagnana si Este

Pentru cei care doresc să facã o plimbare prin istorie, Montagnana este oraşul ideal. Uşor de explorat pe jos sau cu bicicleta, oferă monumente, biserici şi muzee de interes.

Situatã la aproximativ 50 de km sud-vest de Padova, cetatea Montagnana este una dintre cetãţile cel mai bine conservate ale regiunii Veneton. A fost construitã între anii 1360-62, de familia Carraresi. Accesul spre interiorul cetãţii este permis de cele patru porţi: Poarta Padova, Poarta Vicenza, Poarta Legnago si Poarta XX Settembre.

Privită din exterior, Montagnana, are aspectul unei veritabile cetăţi medievale, cu ziduri şi turnuri înalte, pregătie să-şi apere oricând locuitorii de pericolele venite din exterior. Oricine păşeşte înăuntrul ei face un salt în timp, într-o eră a cavalerilor şi domniţelor, a regilor şi turnirurilor, a balurilor, dar şi a nesfârşitelor războaie, adicã în Evul Mediu.

Ce caracterizează un oras tipic medieval? Evident, zidurile, care în Montagnana sunt cel mai bine conservate.O vizitã în Montagnana îţi permite să înveţi despre diferite evenimente istorice care au dus la ridicarea zidurilor cetãţii şi construcţia unor clădiri. Printre „Città murate”din Veneto, Montagnana este una care a păstrat cel mai bine zidurile sale medievale, ce dateazã din secolul al XI –lea.

         Secţiuninile de perete din  nordul şi sudul  oraşului se caracterizează prin prezenţa turnurilor, construite dintr-un de material compozit,ceea ce explicã o anumită diversitate de culoare,faţã de secţiuninile simple din caramidã din vestul şi estul cetãţii. Caramida este utilizatã pe scară mai largă în colţuri, la turnuri, în coloane, în creneluri. Grosimea peretelui variază dar, în medie, este puţin mai mică de un metru.Înălţimea zidurilor variază de la 6 la 8 metri.Cea mai mare caracteristica a peretilor este prezenţa celor 24 de turnuri,care permiteau observarea dar şi înlãturarea inamicilor care escaladau zidurile cetãţii.Înãlţimea lor este între 17 şi 19 metri.

Centrul este dominat de Piaţa Maggiore, al cărei plan a suferit influenţele vestitei Pieţe San Marco din Veneţia. Piaţa înconjuratã pe trei laturi de arcade şi clãdiri elegante veneţiene este locul de întâlnire preferat de locuitorii Montagnanei.

Padova - Pratto della Valle

Unul din locurile cele mai frumoase din Padova este celebra piaţă Pratto della Valle. Strãduţele înguste se sfârşesc brusc într-o uriaşă deschidere de 90.000 de metri pătraţi, lăsându-mă cu gura căscată în faţa celei mai mari pieţe a Italiei (şi una dintre cele mai mari din Europa, a doua dupã Piaţa Roşie din Moscova).Panorama este incredibilă!

Insula Memmia(doar 20 000 mp)  este astăzi un parc eliptic, împărţit proporţional de două diagonale largi care se intersectează în centru, continuate spre exterior de poduri de piatră ridicate peste un canal cu apă pe marginile căruia, înălţate în piatră, se înlănţuie două şiruri de statui care însumeazã 78 de figuri de marcă ale Padovei.

Padova – Basilica di San Antonio

Mi-am dorit sã vãd  “Il Santo” încã de anul trecut, când am  vizitat Italia. De ce ? Nici eu nu ştiu exact, deoarece  sunt ortodoxã, iar Sfântul Antonio di Padova, sfântul protector al sãracilor, al flãmânzilor, al femeilor însãrcinate, al  logodnicilor, al cãsãtoriei, al cãlãtorilor, al marinarilor, al obiectelor pierdute , al animalelor, este catolic. Poate pentru cã este cel mai iubit sfânt (la nivel mondial) şi cel care a fost canonizat cel mai repede din istoria Vaticanului: la aproximativ un an dupã moarte. Tot la un an dupã moartea sa începe şi construcţia actualei bazilici, care înglobeazã capela unde se odihneşte sfântul. Biserica a fost construitã de-a lungul unei perioade de aproximativ 70 de ani, între 1232 şi 1300.

Bazilica este una dintre cele patru  biserici care aparţin Vaticanului dar care nu se aflã în capitalã şi este cea mai mare bisericã din Padova  şi a doua ca mãrime din Italia, dupã San Pietro.

Padova - Basilica di Santa Giustina

A doua zi în Padova a început prost.Din cauza oboselii acumulate dupã drumul lung şi obositor, ne-am  trezit târziu şi am ştiut cã nu voi avea timp sã vizitez toate obiectivele aflate pe lista mea.Nu voiam cu niciun chip sã renunţ la Cappella degli Scrovegni ,despre care citisem cã „este pentru Padova ceea ce este Gioconda pentru Luvru,adicã  piesa de rezistenţã”. Eram documentatã,  ştiam cã dateazã din secolul XIV şi  cã este  o capodoperã, conţinâd cel mai amplu ciclu de fresce ale aristului renascentist de origine toscanã, Giotto. In aceste fresce ,Giotto îmbinã ideea de naturã cu ideea de istorie, ideea de omenire cu cea de credinţã, toate spun poveşti istorisite unic, despre Fecioara şi despre Hristos.Cu toatã dorinţa mea ,din diverse motive, n-am reuşit sã vãd “Capela Arena”,cum a mai fost numitã.

În schimb,ajungem la Basilica di Santa Giustina.

Padova - partea I

Am ajuns în Padova târziu, pe la 11 P.M.(24 ora României),dupã un drum lung, de peste 1000 de km.,

obosiţi, cu trei abateri de la traseu, neprogramate dar datorate GPS-ului nebun,care a avut personalitate în alegerea traseului.

GPS nebun

Miroase a toamnã!

Arşiţa verii s-a topit sub prima ploaie de august.Încã de ieri am simţit mirosul ploii de toamnã şi rãcoarea vântului tãios.

În suflet şi în aer pluteşte melancolia.

Astãzi am fost în parc şi am simţit mirosul ruginiu al toamnei.Bãtrânii castani ofteazã uşor , scuturându-şi pe aleile pustii bucãţi din sufletele lor.În frunzele cãzute,înfiorate de adierea vântului,se simte nostalgica amintire a verii.Culorile calme ale toamnei,ce pornesc de la verde, continuând subtil spre vişiniu, crem sau portocaliu,cu infinite nuanţe de galben strãlucitor, invadeazã uşor bãtrânul parc.Frunzele toamnei strâng în ele tot soarele verii.Galbenul stins sau auriul cu nuanţe de vişiniu şi arãmiu împrãştiat fin sau amestecat cu roşu pal sau maroniul veşted – aceasta este paleta toamnei ce va veni curând.

Nu-mi place toamna pentru cã acum simt cum sufletul mi se sparge în bucãţi şi fiecare colţ al inimii mele e o ranã care doare.

 E toamnã iar şi-n sufletul meu se face frig şi parcu-i plin de frunze!

Parcul Municipal Roman-11 august 2011

Si un rest de vara...

sLOVEnia vãzutã din maşinã

Întâlnirea cu sLOVEnia e ca “un coup de foudre”.

Dupã primii kilometri fãcuţi în aceastã ţarã micuţã de doar 20 mii kmp şi cu o populaţie cu puţin peste 2 milioane de locuitori,nu se poate sã nu te îndrãgosteşti de ea.

E dragoste la prima vedere! sLOVEnia e ca o femeie frumoasã, blândã, liniştitã şi primitoare în braţele cãreia ai vrea sã te cuibãreşti ca sã simţi în tihnã cum îţi învãluie sufletul cu priveliştile ei încântãtoare.

Însoritã, relaxantã dar şi sofisticatã, sLOVEnia m-a fascinat şi m-a surprins în mod plãcut . Aceastã ţarã, cât buricul degetului mic pe harta Europei Centrale, ascunsã între Alpi şi Mediterana, are de toate: munţi spectaculoşi, pãduri nesfârşite şi o minuscula parte din Coasta Adriaticii.

Vizita la muzeu

Eveniment local

Dupã cum se pare,blogul meu nu mai este doar un blog de cãlãtorii pentru cã simt nevoia de a puncta şi alte evenimente care au legatura direct sau indirect cu viaţa mea.
Astãzi 27 iulie 2011,a avut loc inaugararea noului Muzeu de Ştiinţe Naturale din Roman.

  

Club 27

Notã: Aceastã postare nu are legãturã cu tematica blogului, dar a fost inspiratã de discuţiile mele cu un prieten mult, mult mai tânãr care se pregãteşte sã devinã celebru.

Motto: Atenţie, adolescenţi, moartea vine din pliculeţe!

Amy Winehouse este ultima voce de excepţie care s-a alăturat acestei sinistre galerii de membri ce aparţin morbidului “Club 27”, alături de Jimi Hendrix, Janis Joplin, Jim Morison şi Kurt Cobain.

Multe rele ale vremurilor ĩn care trăim, ni le ĩnsuşim prin liberul arbitru cu care am fost ĩnzestraţi. Facem asta din teribilism, din curiozitate, din plictiseală, din curiozitate sau din cine ştie ce motive numai de noi ştiute.

Din toate aceste tentaţii ale morţii,cred că alcoolul şi drogurile dezumanizează cel mai mult fiinţa umană,celelalte doar  omoară lent şi sigur. Prafurile, ”iarba” şi alcoolul anihlează voiinţa şi paralizează gândirea. Nu ştiu ce simt dependenţii de droguri sau de alcool,dar am putut vedea cu toţii urmãrile lor. Dovadã stã decãderea rapidã şi moartea fulgerãtoare a atâtor voci de excepţie. Probabil, toţi artiştii mai sus amintiţi nu au fost pregãtiţi sã suporte succesul şi celebritatea a fost o povarã prea grea pentru sufletele lor şi aşa mistuite de minunile pe care le-au creat. Vocile lor de excepţie şi talentul cu care au fost înzestraţi  nu au putut anihila tentaţia” morţii albe”care  le fãcea cu ochiul.

Aşadar, dragii mei, toţi cei care veţi devein celebri într-o zi, pregãtiţi-vã sufletul din timp pentru întâlnirea cu gloria şi notorietatea, spunându-va zilnic: ”Sunt tot ceea ce vreau sã fiu!” şi, astfel, la acea întâlnire nu veţi fi colpeşiţi şi veţi putea sã purtaţi cu seninãtatea laurii succesului.

Nostalgii

Din nou acasã! M-am întors dupã 14 zile din Europa

însoritã,

verde,

civilizatã,

de la 130 km/h ,

la România 

A venit vacanta cu…maşina spre Franta!...

….este sloganul sub care se va desfăşura vacanţa de anul acesta.

De cãnd am ales sā nu mai fiu….

…vacanţele au un nume. Ĩn 2010, cãnd am descoperit cālātoriile pe alte meleaguri, vacanţa s-a numit “Hoinar prin Europa”.

“Hoinar prin Europa” mi-a marcat existenţa şi mi-am promis cā fiecare vacanţā se va petrece oriunde altundeva decāt ĩn Romãnia. Greu de realizat ĩn perioade de criză financiară! După ce m-am ĩntors din călătoria prin Europa (5 ţãri şi 6000 de km.),gãndul meu a fost doar la emigrare. Ĩn toamna 2010,acest  gãnd l-am depozitat ĩntr-un sertar al fiinţei mele, pentru că a apărut  ĩn viaţa mea “copilul francez”. Copilul francez, pe nume Amandine, a venit ĩn Romănia printr-un program Comenius pentru a lucre cu elevii Şcolii nr. 1 din Roman şi avea nevoie de “ une famille d`accueile".

Dor de mare

Iubesc marea cu toată fiinţa mea!

             Îmi place întinderea nesfârşită de apă şi nisipul fierbinte sub tălpi. Ador mirosul sărat care îmi gâdilă nările dimineaţa când privesc începutul. Răsăriul e ca un început - se naşte o nouă zi!

Începutul.....

...și sfârșitul

            

îmi place să stau pe nisipul încins să ascult foşnetul mării şi să simt 

cum mă invadează o linişte luminoasă care-mi spală sufletul.

             Ador freamătul mării când sărută nisipul încins, asemeni freamătului trupului unei femei îndrăgostite când simte îmbrăţişarea iubitului şi se pierde în braţele acestuia.

             Mi-e dor de mare! Mi-e dor de prima senzaţie pe care o simt când mirosul sărat al  mării îmi invadează nările şi de căldura din suflet când văd marea verzuie ca jadul care îmbrăţişează nisipul fierbinte.

             Mi-e dor de primul moment în care picioarele ating nisipul fierbinte şi de zâmbetul ce-mi invadează chipul în timp ce alerg pe plajă spre prima întâlnire cu marea mea dragă.

             E vară şi anul acesta nu ajung la mare. O tristeţe nesfârşită mă cuprinde la gândul că anul acesta nu ajung la întâlnire. În acest an, marea va rămâne doar în sufletul şi în mintea mea şi nu-mi va mai invada toate fibrele fiinţei mele. Dar ea, marea, fãrã vârstă şi fără amintiri, va fi acolo pentru întâlnirea estivală cu alţi îndrăgostiţi de ea.

             Mi-e un dor sfâşietor de mare!